Bătălia de la Vaslui (10 ianuarie 1475) Conștient că atâta vreme cât pe tronul Țării Românești se afla Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Țepes, un domnitor vândut turcilor, pericolul otoman ar fi putut lovi Moldova din cel puțin două părți. Nu rămânea decât ca Ștefan să impună în Muntenia un domnitor supus cauzei creștine care să îl sprijine în lupta împotriva necredincioșilor. Astfel, au loc luptele cu Radu cel Frumos și înscăunarea lui Laiotă Basarab în anul 1471. Trădarea acestuia din urmă duce la noi conflicte, conflicte în care se implică turcii lui Mahomed al II-lea. Înfrângerea acestora și înscăunarea unui nou aliat al lui Ștefan pe tronul Munteniei, îl convinge pe sultan că doar o acțiune în forță poate opri ambițiile. În consecință, Mohamed al II-lea, cuceritorul Bizanțului, trimite o armată imensă, numărând circa 120.000 de oameni, în frunte cu Soliman Magnificul, să îi aducă mica provincie rebelă sub veșnica ascultare. Ștefan, aflând de planurile turcilor, cere grabnic ajutor vecinilor creștini. Polonia trimite doar încurajări, în timp ce Matei Corvin nu trimite decât 1.800 de cavaleri. În grabă, din Ardeal, domnitorul strânge încă 5.000 de secui, alături de cei 40.000 de moldoveni, atât cât putuse aduna sub arme din mica țară a Moldovei. Urmând vechiul obicei, el pustieste totul în calea atacatorilor, îngreunându-le acestora avansul și oferindu-și timp pentru a alege locul ideal pentru bătălia ce avea să vină inevitabil. Iar locul îl găsește în mlaștinile din jurul Vasluiului. La 10 ianuarie 1475, Ștefan își adună oastea în negura dimineții și atacă frontal uriașa oaste a turcilor. Încleștarea este una de o rară violență dar, după ceasuri de luptă surdă, moldovenii încep să bată în retragere. Este momentul în care însuși voievodul se avântă în prima linie încuranjându-și oamenii și dând turcilor lovitura de grație. La un semn al său, din spate, un detașament ascuns în pădurile din apropiere, năvălește asupra otomanilor stârnind o panică de nedescris. Turcii nu mai ascultă de ofițeri și încep să se calce în picioare în speranța deșartă de a scăpa cu viață. Totul se transformă în cel mai scurt timp într-o urmărire surdă presărată cu zeci de mii de victime. Fugăriți până la Dunăre, puținii supraviețuitori își pierd viața în apele înghețate ale Dunării. Fusese cea mai mare înfrângere a Islamului din fața unei armate creștine!