Bazilica „Sfântul Petru“ (Vatican - Roma, Italia) Bazilica „Sfântul Petru“ reprezintă una dintre principalele obiective turistice pentru orice vizitator al Romei. A fost construită deasupra mormântului Sfântului Petru, pentru a adăposti relicvele lanțului cu care a fost legat primul între Apostoli, când a fost întemnițat la Ierusalim. Potrivit altor cercetători, mormântul Sfântului Petru s-ar afla la Ierusalim. În anul 1953, doi preoți romano-catolici, P. B. Bagatti și J. T. Milik, au anunțat descoperirea (senzațională) a mormântului Sf. Ap. Petru la Ierusalim, în mănăstirea franciscană „Dominus Flevit“ (unde se presupune că ar fi plâns Iisus asupra viitorului Ierusalimului) de pe Muntele Măslinilor. Aici au fost descoperite mai multe morminte creștine. Pe pietrele de mormânt au fost citite mai multe nume, precum Marta și Maria, înmormântate la un loc, și Lazăr, fratele lor. La mai puțin de 4 m distanță s-a descoperit un osuar pe care era gravat, cu litere aramaice foarte frumos lucrate, „Shimon Bar Yonah“, adică „Simon, fiul lui Iona“. Se știe că acesta este numele inițial al Sf. Ap. Petru (nume folosit și de Iisus - Matei 16, 17). Locul în care au fost descoperite mormintele este un vechi cimitir creștin, datând din primul secol. Inscriptia XR (chi-ro, primele litere ale numelui lui Hristos) descoperită pe o piatră pare să indice o perioadă înainte de anul 70, când Ierusalimul a fost dărâmat de Titus. Cercetătorii nu au ajuns încă la o concluzie, dacă acest mormânt îi aparține Sf. Ap. Petru sau unei rude de-a sa, cu același nume (fapt destul de improbabil). Însă tradiția cea mai puternică înclină asupra faptului că Sfântul Petru a suferit moarte martirică la Roma și a fost înmormântat aici. Cripta bazilicii adăpostește resturile clădirii inițiale, dar și numeroase morminte ale unor papi, cardinali și prinți laici. Bazilica „Sfântul Petru“ găzduiește principalele manifestări ale cultului catolic. La început a fost doar un monument comemorativ, construit pe locul din apropierea circului lui Nerone, unde a fost crucificat, în anul 67, Sfântul Apostol Petru. Dar, pentru a păstra și onora memoria primului între Apostoli, împăratul Constantin cel Mare (306-337) a construit apoi, deasupra mormântului acestuia, o bazilică ce avea să devină una din cele mai mari (are o lungime de 186 de metri și o înălțime a cupolei de 119 metri) și mai frumoase lăcașe de cult din lumea creștină, dar și adăpost pentru relicvele lanțului cu care a fost legat Petru, când a fost întemnițat la Ierusalim. Cu o suprafață totală de peste 15.000 m˛, Bazilica „Sfântul Petru“ din Cetatea Vaticanului - Roma este considerată al doilea lăcaș sacru, ca mărime, al creștinătății, după Biserica Notre-Dame de la Paix din Yamoussouko, statul Coasta de Fildeș, din Africa (cu o suprafață de cca. 30.000 m˛). Deși monumentală, Biserica „Sfântul Petru“ nu este sediul episcopului Romei, catedra fiind reprezentată de Bazilica „San Giovanni in Laterano“. Lucrările aveau să fie începute sub pontificatul papei Silvestru I (314-335). Numeroși arhitecți și artiști de prestigiu au contribuit la realizarea acestei mari opere. Arhitectul Bramante iniția primele lucrări, Michelangelo a executat proiectul cupolei, Rafael Sanzio a modificat planul original, dintr-o cruce grecească într-una latină, Carlo Maderno a completat fațada, iar Bernini a desenat planul pieței, cu faimoasele colonade. De la început bazilica a fost impunătoare. Trebuia să urci 35 de trepte, precedate de statuile Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Curtea interioară avea 56 de metri lungime și 62 de metri lățime, iar interiorul bazilicii era format dintr-o sală de 90 de metri lungime și 84 de metri lățime, împărțită în cinci nave. Nava centrală era largă de 23 de metri, separată de navele laterale prin 4 rânduri a câte 22 de coloane, iar lumina pătrundea prin cele 72 de ferestre. Această bazilică avea să constituie nucleul viitorului Stat pontifical și, timp de 12 secole, bazilica începu-tă de Constantin cel Ma-re a primit pelerini. În secolul al XV-lea, clădirea se afla în stare de ruină și, de aceea, papa Iuliu al II-lea (1503-1513), un mare protector al umaniștilor și al artiștilor, hotăra construirea unei noi bazilici de mare amploare. Construcția edificiului actual, începută la 18 aprilie 1506, s-a sfârșit la 1612, în timpul papei Paul al V-lea. Colonada din Piața San Pietro, reflectând puterea sporită a papalității din epoca barocului, depășește prin dimensiunile sale - 273 de metri lungime și 226 de metri lățime - piețele Renașterii. 284 de coloane înalte de 15 metri, 88 de pilaștri din travertin și 140 de statui de sfinți, înalte de 3,10 m, împodobesc colonada. Obeliscul, care, la început, se afla în axa circului lui Nero, adus din Egipt - al doilea ca înălțime din Roma, după cel din Piața Lateran - a fost amplasat în actuala piață în vremea papei Sixt al V-lea, fiind transportat cu ajutorul a 75 de cai. Fațada în stil baroc a actualei bazilici este largă de 118 metri, înaltă de 48 de metri, având opt coloane cu capiteluri corintice, înalte de 27 de metri. Este dominată de statuile Mântuitorului, a Sfântului Ioan Botezătorul și ale 11 Apostoli. Cea a Sfântului Apostol Petru se află în interior. În mijloc este construită loggia binecuvântării papilor, de unde papa împarte binecuvântarea festivă „urbi et orbi“. Atriumul, construit între 1608 și 1612, este lung de 71 de metri. Nava centrală oferă priveliștea celei mai mari suprafețe de interior a unei bazilici creștine. Numără 44 de altare, 11 cupole, 868 de coloane, 395 de statui în marmură, travertin sau bronz, 135 de imagini în mozaic. Baldachinul din bronz, realizat de Bernini și ridicat deasupra mormântului Sfântului Petru, inaugurat în 1635, are 29 de metri înălțime, și cântărește 370 de quintale. Cele 16 trepte care coboară la mormântul Sfântului Petru sunt străjuite de 99 de candele. Lângă baldachin, se află statuia din bronz a Sfântului Petru, operă de secol XIII, a lui Arnolfo di Cambio. Așezat pe un tron de marmură, primul între Apostoli ține în mâna stângă cheile împărăției, simbol al puterii primite de la Mântuitorul Iisus Hristos, iar mâna dreaptă este ridicată într-un gest de părintească binecuvântare. Scaunul episcopal al Sfântului Petru, din absidă, este susținut de statuile a patru sfinți învățători ai Bisericii: Sfântul Ambrozie, Sfântul Augustin, Sfântul Atanasie și Sfântul Ioan Gură de Aur. Grupul sculptural „Pietŕ“, amplasat în prima capelă din dreapta și realizat de Michelangelo la 1500, monumentul funerar al papei Urban al VIII-lea Barberini, sau monumentul funerar al papei Alexandru al VII-lea, tronul pontifical atribuit lui Barberini sunt doar câteva dintre frumusețile ce pot fi admirate în această monumentală construcție a creștinătății. Din punct de vedere arhitectonic, Bazilica „Sfântul Petru“ reprezintă triumful barocului roman în timpul în care Biserica Catolică căuta să se impună, ca prestigiu, față de creșterea puterii statelor naționale, Franța și Spania. În ciuda schimbărilor care au avut loc de-a lungul veacurilor, crucea care se înalță astăzi pe cupola bazilicii actuale este pe aceeași axă verticală pe mormântul Sfântului Petru și arată celor ce vin la Roma că acolo se găsește mormântul primului între Apostoli. Bazilica „Sfântul Petru“ găzduiește principalele manifestări ale cultului catolic și are o funcție solemnă cu ocazia proclamării noilor papi și a funeraliilor celor defuncți.