Recent, a apărut în Statele Unite o nouă traducere în limba engleză a Bibliei numită „The Voice”, aşteptată de mulţi teologi şi creştini vorbitori de limba engleză. Traducerea a fost realizată din anul 2004 până luna trecută, de către Editura Thomas Nelson şi de către Societatea Biblică Ecclesia. Traducerea a apărut pe bucăţi, în 2009 a apărut Noul Testament The Voice, iar recent a fost publicată întreaga Biblie.

La celălalt capăt al lumii, în Pakistan, creştinii oprimaţi, persecutaţi, discriminaţi şi chiar ucişi pentru credinţa lor nu au dreptul să spună că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, că Dumnezeu este unul în Trei persoane: Tatăl Fiul şi Duhul Sfânt. Există chiar tribunale islamice care au condamnat folosirea cuvântului „Hristos” în societate. De asemenea la sfârşitul anului trecut, Autoritatea de Telecomunicaţii din Pakistan a interzis cuvintele “Iisus Hristos” din SMS-urile populaţiei, respingând trimiterea unor asemenea texte pe mobil.

Oare ce au în comun aceste două evenimente atât de diferite? Ei bine, traducerea engleză a Bibliei numită „The Voice”, realizată de profesori şi lingvişti creştini americani, înlocuieşte cuvântul „Hristos” cu „Cel Uns”, cuvântul „înger” cu „mesager”, „apostol” cu „emisar” etc. Traducerea „The Voice” amputează ireconciliabil sensul teologic al Scripturii de doctrina şi practica Bisericii Creştine, care a asimilat-o, comentat-o şi urmat-o timp de două milenii. Cuvântul „Hristos” nu este un simplu cuvânt, ci sediul central al unui univers teologic infinit, trăit de creştini şi populat de doctrina şi viaţa în Hristos. El înseamnă astăzi mult mai mult decât „Cel Uns”, pentru că S-a extins prin Duhul Sfânt în viaţa credincioşilor, iar invocarea numelui lui „Iisus Hristos” este centrală în spiritualitatea creştină – pentru a da un exemplu, vorbim despre rugăciunea inimii şi de toate rugăciunile Ortodoxiei, care fără cuvântul Hristos ar fi de neconceput. Traducerea aceasta încearcă, inconştient sau poate că nu, să extirpeze din sânul gândirii creştine inima ei semiotică, şi anume prezenţa prin invocare a lui Dumnezeu din viaţa creştinilor. O Biblie fără Hristos este o Biblie depersonalizată, redusă la absurd, asfixiată de minimalism şi terorizată de corectitudine politică anti-creştină. Aşa zişii teologi ai traducerii „The Voice” încearcă fără succes să accesibilizeze mesajul Scripturii transformând-o într-un text de lucru şi evitând cu laşitate orice senzitivitate necreştină.

În cealaltă parte a raportorului, înverşunarea cu care unele state exclud orice expresie a credinţei creştine arată că politica egalitaristă şi minimalistă a corectitudinii este pe moarte, ea nefiind respectată nici măcar în ţările ei de baştină de către necreştini. Indiferenţa faţă de Hristos şi ura împotriva Lui coexistă şi se contopesc până la urmă. Dispreţul afişat de unii oficiali europeni când aud despre rădăcinile creştine ale Europei şi violenţa împotriva creştinilor izvorăsc din aceeaşi matcă. Discriminarea pozitivă şi persecuţia sunt surori gemene. Secularizarea lentă şi dictatura anti-creştină au acelaşi scop: pierderea lui Dumnezeu din sufletele oamenilor şi înlocuirea lui cu un idol amorf şi muritor, care din nefericire (veşnică) nu poate dărui nemurirea.