Cartea se dovedeşte a fi un veritabil instrument pentru lucrarea misionară în Biserică, ea venind în ajutorul credincioşilor care doresc să afle cum pot demonta învăţăturile greşite ale protestanţilor, pornind chiar de la Sfânta Scriptură. Avem astfel într-un singur volum atât un manual de misiologie-sectologie, cât şi unul de Noul Testament. În cele nouă capitole şi în cele mai puţin de 150 de pagini ale lucrării aflăm răspunsurile la întrebările protestante tipice. Remarcăm faptul că studiul de faţă este fundamentat pe citirea masivă din Sfânta Scriptură, astfel că „protestanţii şi ortodocşii vor deveni mai familiarizaţi cu bogăţia de dovezi biblice care sprijină aspectul scris şi oral al Sfintei Tradiţii“.

Modul individualist de raţionare şi interpretare personală al reformatorilor a înlocuit învăţătura celor care au învăţat direct de la Hristos, Apostolii, şi a celor care au formulat canonul biblic - lista cărţilor care alcătuiesc Sfânta Scriptură -, Părinţii Bisericii. Îndepărtarea de Sfânta Tradiţie a dus la nesocotirea chiar a învăţăturilor Bibliei. Ideile personale despre Credinţă şi Scriptură s-au dovedit a fi nu doar nefolositoare, ci şi periculoase, iar urmarea lor în societatea occidentală nihilistă este mai mult decât evidentă. Printre consecinţele interpretării personale a Bibliei enumerăm: aşa-zisa acceptare a lui Iisus Hristos ca Mântuitor, dar dispreţuirea stăpânirilor pe care El le-a orânduit în Biserica Sa; puzderia de culte protestante şi neoprotestante, fiecare bazându-se pe o interpretare „personală“ a Bibliei.

De asemenea, ca urmare a nesocotirii adevărului că Tradiţia Bisericii reprezintă lucrarea Duhului Sfânt, cultul sacramental fie s-a pierdut cu totul în Protestantism, fie s-a transformat într-un spectacol lumesc, un show. Autorul lucrării arată metodic cum ruperea Protestantismului de Sfânta Tradiţie a dus la dispreţuirea Liturghiei şi a Sfintelor Taine, cu toate că temeliile lor au fost aşezate în primele veacuri ale Bisericii.

Autorul, american, fost episcopalian, în prezent vieţuitor în Mănăstirea „Sfântul Antonie“ (Arizona), şi bun cunoscător al teologiei protestante, demontează - bazându-se pe fundamente biblice - fiecare greşeală de credinţă specifică fiilor Reformei: Sola Scriptura, siguranţa veşnică - mântuirea imediată, hiliasmul, negarea pururea-fecioriei Maicii Domnului nostru Iisus Hristos (protestanţii nu o numesc pe Maica Domnului Theotokos), negarea succesiunii apostolice neîntrerupte: protestanţii consideră că, după primele două veacuri ale Bisericii primare, o „mare apostazie“ ar fi cuprins Biserica, succesiunea apostolică întrerupându-se, aşadar, până la Reforma lui Luther…. Ei zic că motivul retragerii harului ar fi fost nesocotirea Bibliei în dauna Tradiţiei, când de fapt Biblia a luat naştere înlăuntrul Tradiţiei, Sfinţii Părinţi fiind cei care au alcătuit Canonul biblic, înlăturând scrierile care negau dumnezeirea şi învăţătura mântuitoare a Domnului Iisus Hristos.

Vă invit să citiţi cartea Biblia împotriva Protestantismului. Respingerea ereziilor protestante prin versete biblice, fiindcă vă va ajuta să aprofundaţi şi să cunoaşteţi mai bine Ortodoxia, vă va întări în dreapta credinţă, pentru a nu cădea pradă numărului mare de erezii din sânul Protestantismului, care contrazic învăţătura apostolică şi Biblia. În cuvintele autorului, „scopul acestei cărţi este de a arăta atât cititorilor protestanţi, cât şi celor ortodocşi că Sfânta Tradiţie a Ortodoxiei este deplin sprijnită de referinţe biblice“.