Biserica de lemn de pe insula Kizhi (Hram: „Schimbarea la Față“; Rusia) În mijlocul unuia dintre cele mai mari lacuri din Europa, micuța insulă Kizhi adăpostește o adevarată minune a arhitecturii ortodoxe ruse. La nord de Sankt-Petersburg, în mijlocul lacului Onega, insula Kizhi este un loc unde fantezia naturii și cea a omului își dau întâlnire. Acolo a fost ridicată în anul 1714 cea mai fascinantă dintre bisericile de lemn care rezistă încă în Rusia. Acoperișul său este un „ciorchine“ din 22 bulbi în întregime din lemn, care urcă spre cer ca o ciupercă halucinantă. Iarna foarte puțini turiști vizitează această insulă pe care se poate ajunge cu sania trasă de reni. Expediția spre Kizhi începe printr-o probă dificilă: 4 ore de mers cu mașina pe un drum greu, înzăpezit, pentru a ajunge pe malul înghețat pe unde trecerea cu renii va fi mai ușoară. Pădurea Kareliei defilează cu bogăția ei de pini și stejari, pietrificați de ger; 12 km separă malul de mica insulă înghețată. Turiștii sunt îmbrăcați în haine groase din blană de ren, pentru a putea rezista la gerul pătrunzător. În jurul bisericii și al ciorchinelui său de cupole, zăpada se așează în strat gros, fără nicio urmă de pași în acest deșert imaculat. Vara, mii de turiști vizitează biserica mănăstirii cu hramul „Schimbarea la Față“ a Mântuitorului. Turiștii se cazează în casele de lemn din regiune care s-au ridicat încă din 1952 pe insula-muzeu. Iarna însă, toate casele sunt închise și vântul înghețat limitează dorința de a hoinări pe aceasta insulă fascinantă. Rămâne doar confruntarea față în față a turistului cu biserica, în această întindere de un alb desăvârșit și o liniște încremenită. Miracolul din Kizhi atrage an de an mulți pelerini. Patru ore durează periplul cu sania până la casa de oaspeți de pe malul insulei. Din cauza frigului pătrunzător, iarna este interzisă înnoptarea pe insulă. În soare, cupolele strălucesc. Monumentul este clasat în patrimoniul UNESCO. Dulgherii care au asamblat biserica acum 3 secole, au acoperit-o cu mii de „solzi“ din lemn de plop, pentru a ne înfățișa o bijuterie într-un minunat argintiu. Această biserică rămâne peste timp un mister. Nu se știe exact de ce a fost construită în acest loc pustiu, aproape sălbatic. Oamenii au pomenit doar că ea există. Și că atrage an de an mulțimi de închinători, de admiratori. Lucrarea lui Dumnezeu este un miracol ce se desfășoară chiar și în cele mai neașteptate locuri. Iar oamenii știu să treacă peste orice bariere, pentru a se împărtăși din acest miracol.