Biserica „Domnița Bălașa” (București, Sector 4, Str. Sfinții Apostoli, nr. 60; Hram: „Înălțarea Domnului”; „Sfinții martiri români Constantin Brâncoveanu și cei patru fii ai săi”; „Sfântul Dimitrie Basarabov”) Biserica „Domnița Bălașa”, din București, este o construcție în stil neoromantic și neobizantin, de mari dimensiuni, prezentând un plan în formă de cruce, la care se adaugă absida poligonală a altarului. Prima biserică ridicată pe aceste locuri, în anii 1743-1744, a fost ctitorită de Domnița Bălașa și soțul ei marele ban Manolache Rangabe, zis Lambrino. A fost dărâmată în 1871, iar pe locul altarului s-a pus o piatră comemorativă în 1883. În 1750, Domnița Bălașa zidește alături de prima ctitorie, folosită apoi ca paraclis, pe locul bisericii de astăzi, un al doilea lăcaș, cu hramul „Înălțarea Domnului”. În jurul bisericii s-a înființat o școală și un azil de bătrâni. După cutremurul din 1838, acest lăcaș este dărâmat și se construiește o a treia biserică (între 1838-1842), în stil neo-gotic, cu același hram, ctitorită de Safta Brâncoveanu, fiica lui Th. Balș și a Profirei Rosetti, văduva marelui ban Grigore Brâncoveanu, fondatoarea Spitalului Brâncovenesc. Cladită însă pe un teren expus inundațiilor, această biserică s-a degradat repede, încât numai după 40 de ani a trebuit să fie demolată. Pe zidul actualei biserici s-a păstrat pisania acestui lăcaș, din 1842, dărâmat la 1881, datorită inundațiilor Dâmboviței. În perioada 1881-1885, în timpul domniei Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta a fost zidită actuala biserică „Domnița Bălașa”, a patra pe aceste locuri. Efor a fost Mitropolitul Calinic Miclescu, epitropi fiind N. Bibescu și T. Văcărescu. Biserica „Domnița Bălașa” a fost edificată după planurile arhitectului Alexandru Orăscu și este în prezent un edificiu impunător, în stil neoromânesc. Pictura interioară, în ulei, realizată într-un stil neorenascentist, este opera a doi pictori vienezi Kott și Rihofsky. În interiorul lăcașului se află, în două nișe laterale, mormintele Domniței Bălașa (1693-1752), a șasea fiică a domnitorului Constantin Brâncoveanu și al Domniței Zoe Brâncoveanu (1800-1892), soția domnitorului Gheorghe Bibescu. Lăcașul a mai fost consolidat după cutremurul din anul 1977 și resfințit în anul 1994 cu ocazia canonizării Sfinților martiri români Constantin Brâncoveanu și cei patru fii ai săi, adăugați la hramul bisericii. Biserica are două hramuri: cel inițial al „Înălțării Domnului”, la 40 zile după Paște, și cel al „Sfinților Brâncoveni”, la 16 august. Biserica mai are și un al treilea hram - „Sfântul Dimitrie Basarabov”.