Biserica Schimbarea la Față - Socola Ctitorie a Domnului Moldovei Alexandru Lăpușneanu, a soției Ruxandra și a fiicei lor, Domnița Soltana, construcție masivă din piatră ridicată între anii 1551-1562 pe temeliile unei biserici mai vechi, biserica având hramul Schimbarea la Față a fost vreme de 250 de ani așezământ monahal, cunoscută sub numele de Mănăstirea Socola. Situată în partea sudică a orașului Iași, mănăstirea și-a luat denumirea de la o vestită crescătorie de șoimi existentă aici pe vremuri. Domnii Moldovei erau obligați să dea anual tribut Înaltei Porți aceste păsări, cuvântul șoim traducându-se în limba slavonă prin socol. Cea dintâi stareță a fost însăși fiica domnitorului, Domnița Sultana. Timp de peste două secole, Mănăstirea Socola a fost o adevărată școală, la care învățau carte - pe lângă maicile de aici, numite și Didascălele - tinerele fete sau femei din rândul boierilor și al negustorilor moldoveni. În 1803, fiind stareță Elisabeta-schimonahia, sora Mitropolitului Veniamin Costachi, călugărițele au fost mutate - prin hrisovul domnesc dat la 5 septembrie - la mănăstirea Agapia, în care viețuiseră până atunci călugări. Aceștia au venit la mănăstirea Socola împreună cu starețul lor, Sofronie Arhimandritul, au reorganizat spațiul existent, întemeind Seminarul Teologic de preoți și diaconi, numit ulterior Seminaria Veniamina. Aici a învățat teologie și tânărul Nică - povestitorul de mai târziu Ion Creangă. Școală de teologie de prestigiu european, având drept cadre didactice personalități de prim rang, precum episcopul Melchisedec al Romanului sau frații Neofit și Filaret Scriban - Arhimandriții, Seminaria Veniamina era supranumită "Sorbona Moldovei". În primăvara anului 1859, armatele celor două Principate Române (Moldova și Țara Românească) au sărbătorit creștinește la Mănăstirea Socola, împreună cu domnitorul Cuza Vodă, marea bucurie a Unirii. În anul 1886 Seminarul Veniamin s-a mutat în casele lui Mihail Sturza de lânga actuala Mitropolie. De aici a fost mutată la catedrala mitropolitană icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, unde se găsește până astăzi. În clădirile fostului seminar de teologie a fost organizată o școală de meserii, iar în 1905 a luat ființă Azilul de alienațti - Socola, actualul Spital universitar de psihiatrie din Iași. Împrejurul bisericii se află un adevărat sanctuar: cimitirul medieval, cu oseminte ale unor mari personalități bisericești și culturale, vestiți dascăli de teologie de la "Seminaria Veniamina" (înc. sec. XIX), ale caror plăci funerare încrustate în piatră se păstrează până astăzi alături de biserică. Tot aici sunt mormintele a 124 de eroi militari din al doilea război mondial, căzuți la datorie, la Stânca Roznovanu, chiar în momentul ruperii frontului, în primăvara anului 1945. Numele lor sunt scrise în ceruri, iar aici sunt însemnate pe două plăci mari de marmură încorporate în monumentul dedicat lor, spre veșnică pomenire. În patrimoniul bisericii a rămas un set complet de cărți liturgice în limba română (cu litere chirilice) și în limba greacă, tiparite la începutul secolului al XIX-lea la mănăstirea Neamț și la Buda, printre care se remarcă un Evangheliar ferecat în argint. Dacă în perioada regimului comunist biserica a funcționat ca parohie pentru enoriașii din cartier, astăzi ea a devenit locaș de rugăciune și mângâiere duhovnicească pentru bolnavii din acest spital. Toate icoanele din vechea catapeteasmă, precum și altele din dotare, au fost pictate în jurul anului 1827 de același pictor care a lucrat cele două tablouri votive existente la biserică. În forma ei originală, biserica nu a avut pictură murală, în afara câtorva scene, adăugate la începutul secolului nostru, care nu prezentau valoare nici artistică și nici canonică, liturgică sau dogmatică. Mai facem precizarea că întreaga biserică a fost dotată canonic cu mobilierul necesar Sfântului Altar, naosului și pronaosului, confecționat din lemn de stejar sculptat pentru piesele principale - catapeteasmă, strană domnească, strană arhierească și iconostas mic -, în totală conformitate cu arhitectura și forma estetica a pieselor originale, sus menționate. Adăugam faptul că biserica nu a avut strane pentru credincioși în naos și pronaos, decât numai strane pentru cântareți în cele două abside ale naosului. O parte din acestea (catapeteasma, strana domnească și o strană a Maicii Domnului) au fost donate Mănăstirii Miclăușeni. După patru secole și jumătate de existență, marcată de diversele vitregii ale naturii și istoriei, Biserica Socola a suferit grave deteriorări îndeosebi la partea superioară a acoperișului și a turlelor, ajungând foarte aproape de punctul transformării într-o ruină. Perioada 1995-2010 a fost una providențială, căci prin mila Bunului Dumnezeu, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române și a Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei și prin grija părintelui protosinghel Iustin Neagu s-a reușit efectuarea unor profunde lucrări de restaurare.