Biserica „Sfântul Dumitru – Balș” (Iași, Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 15; Hram: „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” – 26 octombrie) În spatele clădirilor din perimetrul delimitat de străzile Cuza Vodă, Gh. I. Brătianu și Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt se află ctitoria medelnicerului Ioan Balș, care dăinuie aici de la 1690. Construcția inițială, în stil moldovenesc, n-a durat decât 33 de ani fiindcă „un foc năprasnic a mistuit biserica în ziua de 20 aprilie 1723”. Ctitorul dintâi, împreună cu fiul său Lupu Balș, au reclădit biserica, înăltându-i zidurile pereților de piatră și adăugându-i calota acoperișului. Intrarea în sfântul locaș se făcea pe latura de sud, printr-un exonartex deschis. După construirea turnului clopotniță, în 1781, intrarea se face prin pridvorul închis de sub turn. Pe latura nordică a pronaosului s-a construit în 1857 cripta pentru membri din familia ctitorilor, iar în 1900 s-au așezat în pereții interiori ai pridvorului 8 pietre funerare ale Bălșeștilor ce fuseseră înmormântați în cimitirul din jurul bisericii. De altfel, familia Balș a purtat mereu de grijă acestui sfânt locaș: reparațiile de la 1901 s-au realizat prin contribuția epitropului Gheorghe Balș, arhitectul si istoricul bisericilor din Moldova. În urma gravelor stricăciuni din timpul celui de-al Doilea Război Mondial s-au făcut importante reparații. De asemenea, între anii 1994-1997 s-a restaurat catapeteasma, forma originală datând de la 1800, și s-a repictat toată biserica în frescă neobizantină.