Biserica Sfântul Ioan Botezătorul (Hram: „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul“; Iași) În timpul domniei lui Constantin Movilă, în anul 1610, undeva în acest „Târg de Sus" (Măji), s-a început construcția unei biserici de lemn, pe locul căreia, între anii 1626—1629, Domnitorul Miron Barnovschi, la stăruința mamei sale, începe construirea, din piatră, a actualei biserici cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul“, pe care o „continuă de la vârful ferestrelor de sus“ și o termină Voievodul Vasile Lupu la 9 noiembrie 1635, când este și sfințită, după cum se menționează și în pisania slavonă de deasupra ușii de suci a pridvorului: „...Io Miron Barnovschi Voievod, domn al Țării Moldovei; și n-a ajuns a o săvârși, Io Vasile Voievod, domn al Țării Moldovei, a săvârșit-o, de la vârful ferestrelor toata..., în anul 7143 (1635), luna lui noiembrie, în 9 zile“. Astăzi, biserica „Sfântul Ioan Botezătorul" este situată în Iași, pe strada I. C. Brătianu, la nr. 14. Din punct de vedere arhitectonic, biserica prezintă asemănări de plan decorație exterioară și împărțire a spațiului interior cu alte biserici construite în vremea domniei lui Miron Barnovschi, biserica Barnovschi din Iași - 1627 și biserica Bârnova - 1629. Biserica este o construcție pe plan dreptunghiular, cu absidele laterale de la naos în semicerc, în interior, și dreptunghiular, în exterior, subliniate printr-un decroș de zid in forma unui pilastru angajat și formate din două lezne ce se ridică până la jumătatea înălțimii dintre ferestre și cornișa bisericii și o a treia absidă mai mare a altarului, de formă semicirculară. Clădirea vine pe linia specifică lui Barnovschi vodă, în privința fortificării bisericilor și este chiar o încununare a acestei tendințe, având podul în întregime fortificat, prevăzut cu metereze pentru arcuri și puști, precum și cu drumuri de strajă. Prin aceasta, podul bisericii este un fel de fortăreață suspendată, camuflată de acoperișul obișnuit al bisericii. Biserica, în interior, are următoarele încăperi; un pridvor adăugit în 1875, în partea de sud-vest, pridvorul (exonartexul) cu turnul clopotniță deasupra, pronaosul, naosul și altarul. Bolțile concave ale încăperilor, sunt de forma unor calote semisferice simple, sprijinite pe pandantivi și arcade direct pe zidurile laterale, întărite și de cei trei pilaștri dreptunghiulari angajați, care aparent, formează o îngroșare a zidului în dreptul lor. Zidul despărțitor dintre pronaos și naos a fost suprimat. La fel a fost înlăturat și cafasul de lemn, adăugit ulterior deasupra ușii de intrare în pronaos, pe peretele interior în partea de vest. Pentru a lărgi spațiul interior, din grosimea pereților, în pridvor, de pildă, în peretele de nord este o nișă de mărimea unei uși dreptunghiulare cu arcadă în semicerc în partea de sus. Acum spațiul nișei este închis cu o ușă metalică și folosit. În pronaos sunt două ocnițe oarbe aparente de mărimea ferestrelor și altele două, în naos, în dreptul așa-zisei camerei mormintelor din bisericile voievodale. Curtea bisericii, cuprinde o parcelă de teren de circa 4.00 m2, înconjurată cu gard vechi de fier forjat cu soclu în partea de nord și de est, iar în partea de sud și vest, cu un gard de fier mai mic, fără soclu, confecționat recent odată cu poarta mare, ușile și ramele de la ferestrele bisericii. În partea de est, afară, aproape de altar este mormântul cu soclu și cruce din marmoră neagră a ctitorilor atenanselor din curte, Vasile Rusovici, născut la 8 septembrie 1849 și decedat la 27 iulie 1923 și a soției sale Maria Rusovici, născută la 1 mai 1857 și decedată Ia 24 aprilie 1930. Ei au donat bisericii trei case: una situată în partea de sud-vest, din cărămidă și acoperită cu tablă, donată în 1927 de Maria Rusovici, alta de asemenea, donată în 1928 de aceeași binefăcătoare și a treia situată în partea de nord-vest, din cărămidă și acoperită cu olane, care este ctitoria iui Vasile Rusovici din 1919 și în interiorul căreia a funcționat un timp, din anul 1929 până în 1947, Școala de Cântăreți bisericești a Centrului eparhial Iași. Pentru a fi redată cultului, în urma unor deteriorări și cutremure de pământ, biserica a suportat în ultimii ani importante lucrări de restaurare, consolidare și întreținere.