Ierarhul a fost întâmpinat cu multă dragoste de către credincioşii prezenţi în număr mare la Dumnezeiasca Liturghie. Bucuria duhovnicească a fost sporită şi de faptul că în cadrul Sfintei Liturghii a avut loc un eveniment rar, şi anume, hirotonirea a doi vieţuitori ai mănăstirii: în treapta de ieromonah (preot) - ierodiaconul Casian, iar în treapta de ierodiacon - monahul Arsenie.

Din soborul de preoţi au făcut parte Părintele Arhimandrit Andrei Barbu - Exarhul Mănăstirilor din Arhiepiscopia Alba Iuliei, Părintele Stareţ Arhimandrit Ghelasie Ţepeş, Părintele Ovidiu Dan – Protopopul Sighişoarei şi alţi slujitori din obştea mănăstirii.

În cuvântul de învăţătură, Înaltpreasfinţitul Irineu a tâlcuit cu măiestrie pericopa evanghelică despre Înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos, descriind acele momente în care, „trecând prin faţa Tronului de Judecată, fiecare îşi va vedea viaţa ca într-o oglindă şi, în acelaşi timp, fiecare va vedea trecutul său şi al celorlalţi oameni. Atunci va fi ziua descoperirii depline a adevărului cu privire la toţi şi în faţa fiecăruia. Atunci măştile vor cădea şi tu o să-l vezi pe altul în realitatea lui şi altul te va vedea pe tine cum eşti tu cu adevărat. Atunci răul va fi deplin demascat, iar binele va ieşi de sub acoperământ.

După ce se vor cântări faptele fiecăruia, Dreptul Judecător va rosti sentinţa supremă şi definitivă asupra tuturor. Cei ce au privit cu duioşie în ochii stinşi de durere ai unui bolnav, cei ce au dat un sfat bun şi un ajutor celui îndurerat şi lipsit şi toţi cei care prin efortul faptelor de dragoste pentru oameni au făcut vreun bine în viaţă, vor vedea înaintea lor deschizându-se larg poarta spre universul infinit al împărăţiei eterne. […] Cei ce nu s-au aplecat cu dragoste spre cel dispreţuit şi dosădit, cei care n-au vrut să audă de slava lui Dumnezeu, cei care au iubit deşertăciunea mândriei şi a lumii trecătoare, cei care au râs aici de cele serioase şi au sfidat Dumnezeirea întreit strălucitoare şi au dispreţuit Legea Domnului, cei ce au urât pe oameni, cei ce au desfrânat, au minţit, au furat, au calomniat şi nu au avut în ei sinceritatea iubirii vor fi osândiţi şi vor plânge cu amar”.

Slujba a fost urmată de o agapă frăţească, în trapeza mănăstirii, la care au participat peste două sute de persoane. Adresându-se acestora, Părintele Arhiepiscop a lansat un îndemn: „Să fim cu mare luare aminte, pentru că într-o zi va trebui să apărem în faţa Dreptului Judecător şi să-I spunem ce-am făcut cu unica viaţă pe care El ne-a dat-o. Viaţa nu poate fi înţeleasă ca o uşuratică şi agreabilă strecurare printre ani şi zile, ci ca o misiune de îndeplinit, ca o datorie de restituit Celui ce pentru noi a murit şi a înviat. Şi dacă n-am făcut ce trebuie până acum, nu-i târziu. Să facem de-acum înainte, câtă vreme epoca harului nu s-a sfârşit şi soarele încă străluceşte pe cer”.

În încheiere, ierarhul a mulţumit Părintelui Arhimandrit Ghelasie şi obştii de la Sighişoara pentru ospitalitate: „Ne bucurăm să fim astăzi la această mănăstire, o oază binecuvântată, un bastion al Ortodoxiei pe aceste meleaguri, din care până în depărtări iradiază lumina, harul şi puterea rugăciunilor neîncetate care se săvârşesc aici. Aici înfloresc acele virtuţi care au împodobit-o pe Maica Domnului: garofiţa smereniei, crinul curăţiei şi trandafirul iubirii. M-am bucurat să văd atâta popor venit din depărtare sau din apropiere aici ca să se adape din izvorul de apă vie al acestui aşezământ prestigios, duhovnicesc. Nu pot decât să-l felicit pe părintele Ghelasie pentru modul în care păstoreşte aici şi pentru minunata obşte monahală pe care o îndrumă - călugări aleşi, virtuoşi, înzestraţi de Dumnezeu cu evlavie şi cu alese valenţe spirituale pe care le pun în slujba poporului şi în slujba Dumnezeului Celui Viu”.

Din partea obştii monahale, Părintele stareţ Ghelasie a mulţumit Bunului Dumnezeu şi Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu pentru aleasa purtare de grijă, pentru harul revărsat prin punerea mâinilor peste cei doi proaspăt hirotoniţi, dar și pentru prezenţa în mijlocul dreptcredincioșilor veniţi de pretutindeni la Sfânta Mănăstire la ceas de sărbătoare.

(Sursa: basilica.ro)