Sărbătoarea Întâmpinării Domnului a fost prilej de bucurie pentru credincioşii din Botoşani. Singura biserică din oraş închinată acestei sărbători a îmbrăcat straie de sărbătoare. Duminică, 1 februarie 2016, la orele serii, slujba Vecerniei unită cu Litia a fost săvârşită de părintele Lucian Leonte, protopop al Protopopiatului Botoşani, împreună cu un sobor de preoţi din judeţele Botoşani şi Suceava. „Hramul din acest an a fost o bucurie în comuniune, atât pentru slujitorii sfintelor altare, cât şi pentru credincioşi. În seara zilei de 1 februarie, la slujba Vecerniei au fost prezenţi 29 de preoţi. Între aceştia dorim să-i amintim pe părintele Nicolae Horga, inspector bisericesc al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, şi pe părintele Marian Ionel de la Biserica «Sfântul Ilie» din Fălticeni. Slujba de seară a fost urmată de o agapă frăţească pentru părinţii slujitori, pentru doamnele preotese şi pentru cei care ne-au ajutat şi ne sprijină în lucrarea noastră pastoral-misionară. Credincioşii au fost serviţi cu bucate alese şi vin“, a relatat pr. paroh Gheorghe Grigoraşi. Ziua hramului a continuat ieri-dimineaţă cu Utrenia, Sfânta Liturghie şi Parastasul pentru ctitori. În cuvântul de învăţătură adresat celor prezenţi, pr. paroh Gheorghe Grigoraşi a vorbit despre respectul pe care ar trebui să-l aibă oamenii faţă de legile lui Dumnezeu. „Am scos în evidenţă credinţa şi virtuţile celor doi bătrâni, Dreptul Simeon şi Prorociţa Ana, care sunt exemple prin post, rugăciunea pe care au înălţat-o ziua şi noaptea. Am scos în evidenţă respectul care se cuvine să-l oferim bătrânilor, ca cei care au trecut prin grele încercări ale vieţii“, a remarcat parohul de la Biserica „Întâmpinarea Domnului“ din Botoşani, care a adăugat că după slujba de pomenire pentru cei plecaţi la Domnul s-au oferit pachete cu alimente.

Metoc al Mănăstirii Vorona

Biserica „Întâmpinarea Domnului“ a fost zidită în anul 1826 de către Costache Roset, vornic de Botoşani, şi soţia sa Maria. A fost închinată, conform voinţei sale testamentare, ca metoc al Mănăstirii Vorona din ţinutul Botoşanilor, situaţie care a durat scurt timp (1862-1864). Prin secularizarea averilor mănăstireşti din 1864, Biserica nu mai administrează moşia care trece în patrimoniul statului. Locaşul de închinăciune era înconjurat de un parc mare, teren donat de ctitori în suprafaţă de circa două hectare. De-a lungul timpului a suferit trei exproprieri. Astăzi, curtea sfântului locaş mai are o suprafaţă de 1782 mp. Până prin anii 1892-1894 a servit ca şi cimitir. În 1894 s-au dezgropat din curtea bisericii şi osemintele ctitorilor care s-au pus într-o criptă din zidul bisericii înspre miazăzi, unde sunt şi astăzi. În anul 1992, odată cu venirea preotului Gheorghe Grigoraşi s-au efectuat ample lucrări, care au fost încununate de slujba de resfinţire, săvârşită în anul 2004 de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe vremea arhipăstoririi ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. În luna mai a anului 2011, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a binecuvântat ultimele lucrări care au fost realizate la exteriorul acestui sfânt locaş.