Bunătatea Cuvioasei Parascheva se revarsă astăzi asupra tuturor românilor (2005)
Astăzi, 14 octombrie, Biserica Ortodoxă Română o pomeneşte pe Sf. Cuvioasă Parascheva de la laşi. Ocrotitoarea Moldovei adună, an de an, la Iaşi sute de mii de pelerini. Aceştia au ocazia să se închine moaştelor Cuvioasei, care sunt amplasate de miercuri sub un baldachin special amenajat pe esplanada Catedralei mitropolitane din laşi. Anul acesta, pelerinii se pot închina şi unui fragment din moaştele Sf. Apostol Pavel, adus de la Veria de o delegaţie condusă de I.P.S. Panteleimon, Mitropolit de Veria, Nausia şi Kampania.
A dăruit şi crucea din aur pe care o purta la gât
Cuvioasa Parascheva s-a născut la începutul sec. al XI-lea, într-o familie credincioasă din satul Epivat (astăzi Selim Paşa), lângă Kallicrateia, în Tracia, la 50 km sud-vest de Constantinopol. A avut un frate, Eftimie, care s-a nevoit timp de 30 de ani într-o mănăstire din Constantinopol, apoi a fost hirotonit episcop de Madit. Se spune că pe când avea 10 ani, într-o biserică, Parascheva a auzit cuvintele Mântuitorului: „Oricine voieşte să vină după Mine sa se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34). Impresionată, a dăruit hainele sale unei fetiţe sărace, îmbrăcându-se ea cu cu cele rupte. Acest lucru l-a făcut de mai multe ori, neţinând seama de mustrările mamei. Într-o zi a dăruit şi crucea din aur pe care o purta la gât.
„Sufletul tău se va duce în cer"
Cerută în căsătorie de numeroşi tineri bogaţi, a refuzat propunerile lor. Mai mult, dorindu-şi să se retragă în pustie, a plecat fără ştirea părinţilor la Constantinopol. După ce s-a închinat în bisericile de aici, s-a îndreptat spre Heracleea Pontului, petrecând cinci ani de zile în diferite nevoinţe în Mănăstirea Maicii Domnului. Ulterior, a plecat spre Ierusalim pentru a se închina la Locurile Sfinte. S-a retras apoi într-o mănăstire de maici din pustiul Iordanului, trăind în post, priveghere şi rugăciune neîncetată. Într-o noapte, pe când avea 25 de ani, i s-a arătat un înger în vis care i-a spus: „Lasă pustiul şi întoarce-te în patria ta, unde vei da trupul tău pământului, iar sufletul tău se va duce in cer, alături de Mirele tău". Încredinţată că este o vedenie dumnezeiască, s-a întors în locurile natale, oprindu-se întâi în Constantinopol.
S-a arătat în vis ca o împărăteasă la doi localnici
Bolnavă şi sfârşită, s-a întors în Epivat, întemeind, conform tradiţiei, un cămin pentru săraci, orfani, văduve şi suferinzi. Tot ea s-a îngrijit şi de Biserica Sfinţilor Apostoli. După alţi doi ani de nevoinţă, pe când avea 27 de ani, sufletul ei a plecat spre ceruri, la Mirele său. Îngropată ca o străină, a fost curând dată uitării. Însă Dumnezeu a proslăvit-o, descoperind trupul ei neputred şi frumos mirositor. Fiind îngropat alături de ea un marinar, ea s-a arătat în vis ca o împărăteasă la doi localnici, cerând să fie aşezată într-un loc de cinste. Moaştele ei, scoase la lumină, au fost aşezate în Biserica Sfinţilor Apostoli, unde au stat timp de 200 de ani. De aici au fost mutate la Târnovo, apoi la Vidin, Kruşevaţ şi Belgrad, ajungând în cele din urmă la Constantinopol, în 1521.
Neatinsă după incendiul din 26 decembrie 1888
După 120 de ani, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost din nou mutate, de această dată spre o destinaţie definitivă Târgul laşului, capitala Ţării Moldovei. În 1641, după ce domnitorul Vasile Lupu a plătit toate datoriile Patriarhiei Ecumenice, patriarhul Partenie I şi membrii Sinodului au hotărât să-i ofere, drept recunoştinţă, moaştele Cuvioasei Parascheva. Astfel, moaştele nu au fost cumpărate, ci au fost dăruite în semn de mulţumire. Racla cu moaştele sfintei a fost adusă cu o corabie pe Marea Neagră până la Galaţi, însoţită de trei mitropoliţi greci. De la Galaţi a fost adusă la Iaşi într-un car cu boi, însoţită de mulţimi de clerici şi credincioşi. Întâmpinate cu mare cinste de Vasile Lupu, mitropolitul Varlaam şi de episcopii de Roman şi Huşi, moaştele au fost aşezate în ziua de 13 iunie 1641 în Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi". Rămânând neatinse după incendiul din 26 decembrie 1888, în 1889 au fost mutate în Catedrala mitropolitană din Iaşi, unde odihnesc şi astăzi.
Cuvioasa Parascheva, cu însuşirile „Sfintei Vineri"
Praznicul Sf. Parascheva marchează începutul pregătirilor pentru iarnă şi al praznicelor pentru morţi. Creştinii respectă această sărbătoare pentru sănătate, pace în familii şi un an bogat. În această zi nu se lucrează pentru a fi feriţi de trăsnet, de grindină, de insecte, boli de ochi şi de cap. Întrucât Sfânta este ocrotitoarea celor ce cos, în această zi nu se coase şi nu se toarce, pentru a nu face negi la mână. Prin sate, ţăranii fac o groapă în grădină, în care înmormântează în mod simbolic vara. Ciobanii se uită dimineaţa să vadă cum au dormit oile. Dacă ele stau îngrămădite, e semn că iarna va fi grea.
Sărbătoarea „Sfintei Vineri", foarte populară în rândul românilor, provine din cultul zeiţei romane Venera (latinescul venere înseamnă „ziua săptămânii dedicată lui Venus"), zeiţa frumuseţii şi a dragostei. Întrucât vestea despre minunile Sf. Parascheva se răspândise în toată ţara, ea a fost numită Vinerea Mare de toamnă sau Vinerea celor 12 vineri. De altfel, onomasticul grecesc paraskevi înseamnă „a cincea zi a săptămânii, vineri". „Sfânta Vineri" era considerată stăpână peste lumea femeilor, îndeletnicirile acestora (cusutul, torsul, ţesutul) fiind controlate de ea. Considerata apărătoarea călătorilor, păsărilor şi animalelor, ea dăruia frumuseţe fetelor ce o ascultau. În cinstea “Sfintei Vineri", femeile nu torceau, nu spălau rufe şi nu făceau pâine vinerea, pentru a nu fi orbite şi lăsate văduve (Sfânta fiind văduvă). Mai erau interzise, spălatul pe cap, împrumutatul din casă şi petrecerile. Aceste superstiţii au căzut astăzi în uitare, fiind condamnate de Biserică.
(Daniela Livadaru - Ziarul Lumina, 14 octombrie 2005)
