- De ce, Părinte, atunci când m-am plâns de cutare nu m-aţi certat, ci, dimpotrivă, chiar l-aţi judecat, luându-mi apărarea?

- Da, a răspuns, am greşit, osândindu-l pe fratele meu. Dar ce puteam face? Dacă v-aş fi mustrat, foarte uşor v-aţi fi supărat pe mine. Focul nu se stinge cu ulei. Când omul nu este împăcat, contrazicerea doar îl enervează. Nu trebuie să dăm loc mâniei. Dar când starea furtunoasă se linişteşte şi pacea începe să se statornicească în sufletul omului, atunci îi poţi oferi un sfat, care va lucra mai bine şi va fi primit cu dragoste. Vă sfătuiesc ca şi dumneavoastră, în împrejurări asemănătoare, să fiţi cu băgare de seamă. Pe omul mânios să nu-l mustraţi, să nu-l dojeniţi şi nici să nu discutaţi cu el; mai bine lăsaţi-l în pace. Fiţi doar cu luare-aminte la dumneavoastră, ca să nu vă neliniştiţi. Şi când veţi simţi că inima se scârbeşte, atunci spuneţi în gând rugăciunea lui Iisus și căutați să puneți pază gurii voastre.

(Starețul Macarie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 311)