rugăciune
 

Cuviosul Gherman Ieroschimonahul, primul egumen al Mănăstirii Neamţ

Cuviosul Gherman Ieroschimonahul a povăţuit obştea sa până în anul 1362, devenind vestit duhovnic al călugărilor şi lucrător al rugăciunii lui Iisus, învăţând pe sihaştri această dumnezeiască lucrare. El a întemeiat în ţinutul Neamţ cea dintâi mănăstire şi prima vatră isihastă, ai cărei ucenici s-au răspândit apoi de-a lungul Carpaţilor Răsăriteni.

Îmblânzirea viperei cu metanierul ‒ o întâmplare din viața de poveste a Părintelui Orest Baldovin

Spun părinţii români din Muntele Athos care l-au cunoscut că ieroschimonahul Orest era vestit în tot muntele pentru sfinţenia vieţii sale, pentru blândeţea şi iubirea lui de străini. Că era dulce şi înţelept la cuvânt, slujea cele sfinte cu mare evlavie, avea darul rugăciunii şi odihnea pe toţi, ca un alt Avraam.
Când Dumnezeu promite, cuvântul Lui e lege!  (Aurelian Silvestru, Copiii cerului)
___   Aurelian Silvestru

Responsabilitatea în sarcină ‒ absolut totul își lasă amprenta în copil

Să ne amintim că orice ţipete, orice cuvinte murdare îl spurcă deja pe copil, întipăresc deja în inima lui, încă din pântece, imaginile viciului şi patimilor; şi, dimpotrivă, cu totul altfel se cristalizează destinul pruncului dacă viitoarea mamă, rugându-se, contemplă deseori icoana Preacuratei Maici a lui Dumnezeu.

Pe toate le pot în Hristos, Cel care mă întăreşte

Acesta este în mod continuu Fiinţa dinamică, apocaliptică, neţărmurită, Scânteia dumnezeirii. El descătuşează puterile Sale negrăite, neistovite în toate direcţiile. La El nimic nu este cu neputinţă. Prin Cuvântul Său toate s-au făcut şi pot să renască, deoarece lumea voieşte acest lucru. 

Mănăstirea Horăicioara, „cuibul” iubitorilor de liniște

Din tradiţia orală, trecută în istoricul din tinda bisericii, așezarea mănăstirească de la Horăiciora s-ar fi constituit în anul 1466, atunci când necreștinii atacau Țara Moldovei, iar călugării erau nevoiți să se mute de la Mănăstirea Horaiţa din vale, unde Sfântul Ştefan cel Mare le ridicase prima biserică din lemn. S-au ascuns în codri, ridicându-și aici un altar de rugăciune. Dacă ai bucuria să ajungi aici, vei simți cum pacea te înconjoară și ți-alină neliniștile. 

Sfântul Ioan de la Prislop – sihastrul martir ucis în peștera care i-a fost chilie

Văzând diavolul că este mereu biruit prin rugăciunile Cuviosului Ioan, a reuşit să-l ucidă într-un chip ca acesta. Pe când Cuviosul Ioan îşi săpa cu dalta o fereastră în peretele chiliei, un om înarmat de pe malul celălalt al pârâului, fiind la vânătoare, l-a împuşcat cu îngăduinţa lui Dumnezeu, crezând că este o fiară. Astfel şi-a dat duhul în mâinile Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca un mare sihastru martir şi rugător neadormit al neamului nostru.

În mănăstire oamenii intră pentru a atinge treapta înaltei desăvârşiri

E adevărat că aici sunt ispite mai mari, dar vine şi ajutor mare de la Dumnezeu.

Tu mă respingi, eu te resping, noi ne respingem

Dacă un om apare în viața noastră, chiar dacă nu rămâne, este pentru că fiecare dintre noi avem nevoie să ne rugăm unul pentru altul.

Maica Iuvenalia de la Durău: „Atunci când vine ispita, mai tare roagă-te!”

„Ispitele călugărului sunt de la lume, să te-nșele, să-ți spună: «Soră, de ce stai la mănăstire?»​. Te îndeamnă să te dai cu alții în prostii. Apoi de la diavolul. Dar să nu te potrivești lor. Pune-te, roagă-te, zi Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătoasa! Atunci când vine ispita, mai tare roagă-te! Domnul te scoate, dar te lasă să vadă dacă vrei să te mântuiești. Nu te scoate cu de-a sila. Nu! Îți dă ispite prin diavolul, să vadă dacă le rabzi”, spune Maica Iuvenalia de la Mănăstirea Durău.

Pagini