Catedrala Mitropolitană din Timișoara (Piața Victoriei, nr. 2, județul Timiș; Hram: „Sfinții Trei Ierarhi“) Catedrala Mitropolitană din Timișoara este cel mai mare edificiu religios din Timișoara, catedrală a Mitropoliei Banatului, cu hramul „Sfinții Trei Ierarhi“. A fost construită între 1936 și 1940 și este un simbol al orașului. Istoria ei este strâns legată de anul 1919 când, pe data de 28 iulie, Banatul se unește cu România. Noua administrație românească reia firul ortodoxiei rupt în 1717 și ia o serie de măsuri pentru încurajarea ortodoxiei, defavorizată de administrația austriacă. Astfel se reînființează vechea parohie din Cetate în 1926, apoi Episcopia de Timișoara în 1939, ridicată la rangul de arhiepiscopie, iar în 1947 se creează Mitropolia Banatului. Construcția propriu-zisă a catedralei a început pe 16 martie 1936, iar în 20 decembrie, același an s-a pus piatra fundamentală a viitoarei Catedrale. Lucrările de construcție s-au terminat în 1940. Clopotele și crucile bisericii au fost sființite în 23 august 1938. Toate finisajele, picturile interioare și exterioare s-au terminat, însă, abia în 1956 datorită celui de-al doilea război mondial. Catedrala a fost inaugurată în anul 1946 în prezența Regelui Mihai și a primului-ministru Petru Groza. Stilul arhitectural al catedralei este atât unic cât și neobișnuit pentru un lăcaș de cult ortodox. Acesta îmbină tradiția religioasă română cu cea bizantină-moldovenească. Stilul poate fi găsit în mănăstiri precum Cozia sau Prislop, tipice secolului al XIV-lea. Catedrala are 9 turle adevarate și 4 mini-turle din care turnul principal are 83,7 metri. Temelia este construită pe o placă imensă de beton armat, care este susținută de peste 1.000 de piloni de beton armat, înfipți până la 20 m adâncime sub placa de beton. Construcția are o lungime de 63 m și o lățime de 32 m. Cele 7 clopote au o greutate totală de 8.000 kg și au fost confecționate dintr-un material adus din insulele Sumatra și Borneo. Armonizarea lor a fost făcută de compozitorul Sabin Drăgoi. Picturile interioare și exterioare au fost executate de pictorul Atanasie Demian. Catedrala Mitropolitană adăpostește la subsol o bogată colecție de artă bisericească bănățeană veche și o valoroasă colecție de icoane. De asemenea aici se află și moaștele Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș, protectorul ortodocșilor români din Banat, fost episcop ortodox de Timișoara (1651 - 1655). Muzeul deține 3.000 de cărți bisericești rare, peste 800 de icoane și picturi, peste 130 de obiecte bisericești, 10 artifacte de metal prețios, 10 veșminte, etc. Aici se găsesc manuscrise românești timpurii precum „Noul Testament de la Bălgrad“ din 1648 sau „Cazania lui Varlaam“ din 1643. Latura subsolului dinspre altar cuprinde necropola mitropoliților Banatului. Primul mitropolit înhumat aici a fost Vasile Lăzărescu (1947-1961). Între anii 2003-2006 pictura catedralei mitropolitane a fost desprăfuită, redându-i-se strălucirea originală.