Catedrala Patriarhală din București (Aleea Dealul Mitropoliei nr. 25, Sector 4, București, Hram: „Sfinții Împărați Constantin și Elena“)

Catedrala Patriarhală din București este situată pe Dealul Patriarhiei, fiind ctitorită de Constantin Șerban Basarab Cârnul și soția acestuia, Bălașa, între anii 1654-1658. Biserica, purtând hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena“, a fost sfințită în 1658 de Patriarhul Macarie al Antiohiei și al Întregului Orient, împreună cu Mitropolitul Ștefan al Țării Românești și cu episcopii de Râmnic și de Buzău. Sfântul locaș a fost pictat pentru prima dată în 1665, în timpul domniei voievodului Radu Leon (1664-1669). Același domnitor a hotărât, prin hrisovul domnesc din 8 iunie 1668, ca mănăstirea să devină reședință mitropolitană. În 1925, când Biserica Ortodoxă Română a fost ridicată la rangul de Patriarhie, Reședința mitropolitană a devenit Reședința patriarhală, iar Catedrala mitropolitană a devenit Catedrală patriarhală. Date despre meșterul care a coordonat construirea edificiului nu s-au păstrat, singurele nume păstrate fiind cele ale dregătorilor care au supravegheat ridicarea bisericii, logăfătul Radu Dudescu și Gheorghe Sufariu.

Ca aspect general biserica este o copie a bisericii din Curtea de Argeș, turlele fiind asemănătoare cu biserica lui Neagoe Basarab. Biserica a fost restaurată de mai multe ori, în 1792-1799, 1834-1839, 1850, 1886, 1932-1935, motiv pentru care în prezent construcția nu mai păstrează forma originală, de-a lungul timpului aducându-i-se diverse completări și ajustări. Biserica adăpostește moaștele Sfântului Dimitrie Basarabov (Dimitrie cel Nou), așezate într-o raclă de argint, aduse din Bulgaria la data de 13 iulie 1774.