Cateheze studenţeşti: Gânduri de student aflat în căutare
Când te dedici unui lucru, devii acel lucru. O vorbă românească spune: ce faci te face. Pasionatul se identifică, în timp, cu pasiunea lui. Dedicarea presupune studierea amănunţită a lucrului iubit, a lucrării pe care o îndrăgeşte, în cazul unei persoane cunoaşterea acesteia. În orice caz, dedicarea nu este atribuită decât cuiva sau a ceva care ne interesează. Chiar dacă pentru cei ce ne sunt aproape obiectul dedicării noastre nu pare ceva demn de luat în seamă, pentru cel ce se dedică, obiectul atenţiei lui devine extraordinar, este complex, este minunat, dobândeşte o valoare neînţeleasă. Pasiunea face dintr-un lucru banal, în viziunea altora, un lucru minunat, din care ies la lumină faţete extraordinare. În DEX-ul românesc, „dedicare“ este sinonim cu „consacrare“.
În seara de 27 ianuarie 2016, la Biserica „Sfânta Parascheva“ sau Metocul Maicilor, un grup de studenţi şi-au „dedicat“ două ore aprofundării unor noţiuni ce ţin de Sfânta Scriptură în cadrul unei cateheze. Tema s-a intitulat „Locul pericopelor în Noul Testament - Zaheu se eliberează“, iar invitat a fost protos. Nicodim Petre. Participarea studenţilor la astfel de lecţii, într-o perioadă programată examinării şi studiului individual, ne arată că tinerii sunt dedicaţi cunoaşterii tainelor Scripturii. Pentru a înţelege această carte, inspirată de Dumnezeu, ne spunea invitatul serii, este nevoie ca şi cei ce o citesc să fie inspiraţi, să o citească cu rugăciune şi cu interes sincer. Sfânta Scriptură poate fi interpretată şi înţeleasă doar în interiorul Bisericii. Abia după Pogorârea Sfântului Duh, credincioşii se bucură de revelaţia a tot adevărul, ne spune teologul Ioannis Romanidis în cartea Dogmatica empirică, carte alcătuită de Mitropolitul Ierorei Vlahos. „Lumina pe care au văzut-o prorocii Vechiului Testament este Lumina dumnezeiască necreată, dar încă nu exista trupul. La Schimbarea la Faţă a lui Hristos, ucenicii au văzut Lumina ieşind din trupul lui Hristos, care era însă în afara lor, pentru că nu deveniseră încă mădulare ale Trupului lui Hristos. În ziua Cincizecimii însă, ca şi după aceea, sfinţii apostoli şi sfinţii văd Lumina din lăuntrul Trupului lui Hristos, pentru că ei înşişi sunt mădulare ale Trupului înviat al lui Hristos“.
Ideile ce s-au discutat au invitat participanţii la o meditaţie individuală. S-a amintit despre formarea canonului biblic, despre parabolele nou-testamentare, zăbovind asupra parabolei „Samarineanului milostiv“ şi apoi poposind pe pericopa lui Zaheu Vameşul. Ne-am minunat împreună de faptul că Hristos a ales să se descopere ca fiind Mesia şi unei femei de alt neam, de altă credinţă şi care mai trăia şi în păcat, respectiv femeii samarinence, şi apoi ne-am bucurat de dragostea pe care Mântuitorul o arată unui alt păcătos, lui Zaheu Vameşul. Dragostea pentru oameni a lui Dumnezeu se vădeşte în aceste cazuri prin căutare, sinceritate şi pocăinţa omului. Nădăjduiesc că fiecare persoană ce asistă la aceste cateheze-dialog să rămână cu cel puţin o idee întipărită în minte şi în suflet, gânduri care, sunt sigur, de cele mai multe ori sunt răspunsul la o căutare, la o nedumerire.
Personal, actul de milostenie al lui Zaheu m-a provocat la o cugetare mai adâncă. „Mai-marele“ vameşilor dăruieşte jumătate din averea sa, dar el nu rămâne la acest punct, ci spune că „dacă am nedreptăţit pe cineva cu ceva, întorc împătrit“. Cea din urmă acţiune nu reprezintă doar conformarea cu legea mozaică, ci şi încercarea de a stabili o continuitate în ceea ce priveşte raportul său cu Iisus Hristos, ce se afla în casa sa. Dăruirea lui Zaheu îmi pare o încercare a lui de a nu-L mai lăsa pe Hristos să plece de la el. Aş numi acest act şi bucuria lui o „dragoste la prima vedere“, care se doreşte permanentizată. Zaheu dă totul, se dedică Celui Care poate să-i ofere totul. Zaheu se eliberează de sine şi se dedică total, uitând de el însuşi, aşa cum se întâmplă de obicei cu îndrăgostiţii. Întrebarea ce vine firesc după observarea acestui episod este: pot şi eu să fac aşa? Aş putea să mă dedic şi eu asemenea lui Zaheu, să-mi dedic întreaga viaţă lui Dumnezeu? Pentru a face aceasta, este neapărat necesar să merg la mănăstire? Dacă aş reuşi, aş dobândi şi eu asemănarea cu Dumnezeu… Ce faci te face. Deocamdată ne propunem să ne dedicăm citirii Noului Testament. Mulţumim lui Dumnezeu pentru toate. Ne vedem în fiecare miercuri la ora 18:00 la Paraclisul studenţesc „Sfânta Cuvioasa Parascheva“ - Metocul Maicilor. Vă aşteptăm pe toţi! (Emilian Donisanul, ATOR Iaşi)
