Cătunul Sfântului Gheorghe
Lângă satul Nyamihuu, la doar cinci kilometri de centrul nostru misionar, dacă traversezi câmpul de porumb, sub cerul albastru iese la lumină un mic cătun cu case îngrijite, aranjate frumos ca într-o mică cetate, față în față. Au o curte interioră largă, un spațiu comun în care se adună adesea locuitorii caselor în jurul fântănei Sfântului Gheorghe pentru o poveste sau ori pentru a-și spune durerile sau bucuriile zilei.
Când am ajuns cu număratul la 40 m-am oprit. Copiii erau adunați, mici și mari, murdari sau mai spălați de colbul drumului făcut dinspre școală spre casa lor în jurul fântânei Sfântului Gheorghe.
Privindu-i, mă întrebam dacă știu ei oare ce ocrotitor mare au, cine le este pavăză și cine i-a ajutat să biruiască astfel încât azi să aibă o casă?
Ce știu sigur este că cei mici sunt fascinați de calul pe care tânărul îmbrăcat frumos îl are. În Tanzania nu sunt cai, catâri sau măgari în sate și cei mai mulți nu au văzut niciodată un astfel de animal. În poveștile lor se spune despre elefanți, lei sau maimuțe. Istoria tânărului soldat mucenic au aflat-o de la maici și așa au început și ei să își numească copiii la botez George sau Gheorghe.
Lângă satul Nyamihuu, la doar cinci kilometri de centrul nostru misionar, dacă traversezi câmpul de porumb, sub cerul albastru iese la lumină un mic cătun cu case îngrijite, aranjate frumos ca într-o mică cetate, față în față. Au o curte interioră largă, un spațiu comun în care se adună adesea locuitorii caselor în jurul fântănei Sfântului Gheorghe pentru o poveste sau ori pentru a-și spune durerile sau bucuriile zilei.
A venit anul trecut un bătrân și ne-a întrebat dacă nu vrem să cumpărăm bucata asta de pământ chiar când noi căutam să facem o casă unei mame rămase fără adăpost cu tot cu copiii ei. De la casa acesteia, a rânduit Dumnezeu să mai putem cumpăra și alte loturi de teren și iată acum sunt aici doisprezece case de cărămidă, fiecare cu câte o mică grădină și cu povestea ei.
Mame văduve, copiii rămași singuri, familii tinere cu un trai greu au găsit adăpost aici. Și-au luat în primire casele, micile grădini unde au plantat câte un mango sau un arbore de avocado, puțină verdeață sau porumb pentru ugali și prind încet încet rădăcini în acest loc la fel ca arborii aceștia. Mama Serafina și-a asumat rolul de primar al micului cătun și veghează să fie bună înțelegere și rânduială.
Avându-l apărător pe Sfântul Gheorghe, nădăjduim ca toate să rodească. Atât sămânța credinței ortodoxe în inimile lor cât și acele semințe aruncate în grădinile caselor lor.
Sfinte Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Hristos, Dumnezeu, pentru toți cei care caută la tine ajutor și apărare!
Tinerii studenți africani colindă pe Părintele Mitropolit Teofan
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro