Ce înseamnă „a educa inima”?
Dacă e semănată sămânţă bună, de unde vin neghinele? Din aceea că sămânţa firii noastre este vătămată de cădere şi la ea s-au altoit multe lucruri nefireşti şi împotriva firii, care pretind să fie satisfăcute cot la cot cu cele fireşti, ascunzându-se sub masca firescului.
Ce înseamnă „a educa inima”? Înseamnă a deştepta cerinţele ascunse în fire noastră, a transfigura simţămintele şi aşezările sufleteşti, a înălţa la principiile şi regulile vieţii duhovniceşti, ca apoi să se poată spune despre oricine le are: „Iată omul desăvârşit!” Cum se poate face asta?
Multora li se pare îndeajuns să „dezvolte”, zic ei, „natura”, spunând că dacă din sămânţă iese plantă sau pom desăvârşit pentru specia sa, şi omul va ieşi desăvârşit dacă vom dezvolta tot ce este ascuns în firea lui. În aparenţă ce poate fi mai raţional şi mai temeinic decât o asemenea presupunere? Şi totuşi nu iese deloc cum se aşteaptă ei. De pildă, dezvoltând latura estetică, în înconjură pe cel educat cu lucruri alese şi îl deprind cu artele. Încetul cu încetul se dezvoltă gustul, dar se arată totodată şi felurite pofte, ba încă în forme… deloc alese. Pentru a-l învăţa pe cel educat să se poarte cu demnitate, îl duc în societate şi îi arată toate elementele bunei purtări lumeşti. Într-o anumită măsură scopul este atins, dat totodată se sălăşluiesc trufia, capriciile, dispreţul faţă de cei mai mici şi linguşirea faţă de cei mai mari. Îl mai învaţă să fie întreprinzător, şi elevul ajunge să facă asta cu spor, dar nu cu mai puţin spor cresc în el lăcomia, mercantilismul şi nemilostivirea. Şi tot aşa în orice privinţă.
Ce să însemne asta? Dacă e semănată sămânţă bună, de unde vin neghinele? Din aceea că sămânţa firii noastre este vătămată de cădere şi la ea s-au altoit multe lucruri nefireşti şi împotriva firii, care pretind să fie satisfăcute cot la cot cu cele fireşti, ascunzându-se sub masca firescului. Din aceea că educatorii dezvoltă fără discernământ tot ce găsesc în om, firesc şi nefiresc la un loc – iar în firea noastră sunt numeroşi paraziţi, care nu rareori înăbuşă şi usucă ramurile fireşti. Aşadar, nu trebuie dezvoltat totul, ci unele trebuie dezvoltate, iar altele înăbuşite şi dezrădăcinate. Iată deci în ce constă toată dificultatea educaţiei şi cultivării!
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, vol. I, Editura Cartea Ortodoxă, 2007, pp. 186-187)
- Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro