inimă

Calea mântuirii noastre este în Biserică

Biserica aceasta, una, e sfântă pentru că Sfânt e Întemeietorul și, ca atare, rămâne mereu sfântă, ba chiar sfințește pe păcătoși.

Viața noastră poate fi o declarație de dragoste

Pe măsură ce tot mai multe ființe dragi nouă părăsesc acest pelerinaj pământesc și pătrund în odihna de nestrămutat și pacea vieții veșnice, cu atât simțim și noi că aparținem din ce în ce mai mult acelei lumi.

Dumnezeu luminează inima și înțelepțește mintea

Cu cât se mărește numărul poftelor împlinite, cu atât mai mult se mărește și numărul poftelor neîmplinite.

Cum putem câștiga harul lui Dumnezeu?

Harul lui Dumnezeu îl primim de la Botez și îl păstrăm în noi prin Sfintele Taine și prin toate faptele bune.
Să postim? Desigur, ca să oprim pornirile trupului și să ne înmuiem inimile.

Îmbătrânim nu sub povara anilor, ci a prea multor dorințe

Obişnuiam să plătesc scump pentru orice linguşire a lumii. Îmi rupeam mereu câte o bucăţică din inimă şi i-o ofeream drept răsplată, până când în cele din urmă mi-am dăruit întreaga inimă lumii, iar linguşelile au început să devină obositoare pentru mine.

Bucuria produsă în inimă de prezența lui Dumnezeu întrece orice plăcere omenească

Numai smerenia învinge orice viclenie a diavolului și numai pe o inimă smerită se odihnește Domnul. Cel care a ajuns la smerenie și se menține cu tărie în ea, acela se transformă din om trupesc în om îngeresc.
Trebuie să avem mintea aspră și inima blândă.
___   Părintele Nicolae Steinhardt

Inima este cămara întâlnirii cu Dumnezeu

Zicea Părintele Cleopa: „Mintea trebuie să se pogoare în inimă, că inima este cămara minţii. Aceasta-i cămara de care spune Hristos: «Tu, când te rogi, intră în cămara ta şi încuie uşa ta şi roagă-te Tatălui tău întru ascuns şi Tatăl tău, Care vede cele întru ascuns, îţi va răsplăti ţie la arătare»​. Voi credeţi despre cămară, că este cea de lemn, casa? Dacă o luaţi aşa, o luaţi după literă. Or, aici dumnezeieştii Părinţi înţeleg cu totul altfel: «Trei uşi ai de încuiat când te rogi: uşa cea de lemn, pentru oameni; uşa buzelor, pentru cuvinte, ca să nu grăieşti cu nimeni decât cu Dumnezeu; şi uşa inimii, pentru duhuri, ca să te pogori cu mintea în cămara inimii. Că inima este cămara minţii»”.

Apropierea de Dumnezeu poate fi simțită cel mai intens în suferințe

Când omul duce viață duhovnicească, atunci în necazuri (iar Domnul este întotdeauna aproape de cei necăjiți) el se bucură și mai mult cu inima, lăuntric, în chip de taină, în adâncurile duhului său, de această împărtășire cu Dumnezeu.

Pagini