inimă

Rugăciunea trebuie să rămână temeiul vieții și al dăinuirii ființelor raționale pentru totdeauna

Pururea pomenitul gheron Iosif a numit rugăciunea „limba veacului ce va să fie”, pe baza experienței și învățăturii sfinților Părinți că deplinătatea harului la fiecare suflet văzător este neîncetata rugăciune. De altminteri, și lucrarea îngerilor în veacurile cele nesfârșite ale slujirii lor către Dumnezeu, ce altceva este afară numai de laudă și slavoslovie, adică rugăciune?

Rugăciunea lui Iisus cuprinde inima, iar inima cuprinde rugăciunea

„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine.” Dacă cineva, cu dorinţă şi neîncetat spune această rugăciune, atunci în scurt timp, în el pogoară Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, şi creează în el lăcaş.
Când stai să te rogi, fă-ţi mintea ta preot şi inima ta altar.

Ce facem cu partea pasională a sufletului?

Răstignirea trupului „împreună cu patimile şi cu poftele” (Galateni 5, 24) nu înseamnă anihilarea energiilor trupului sau a puterilor sufletului – ceea ce ar echivala cu sinuciderea –, ci abţinerea de la poftele şi faptele cele rele. Cel nepătimitor nu-şi anihilează partea pasională a sufletului, ci „şi-o păstrează vie şi lucrătoare, omorând numai raportul acesteia cu cele rele, întorcând-o întreagă spre iubirea lui Dumnezeu.

Cum să mă eliberez de păcat, dacă sunt un om pătimaș?

Nepătimirea înseamnă transformarea părţii pasionale a sufletului, cucerirea sa de către raţiune, care este prin fire menită să conducă în aşa fel încât „să evite tot ce e rău, cultivând amintirea lui Dumnezeu şi împlinind poruncile Lui – calea spre desăvârşita iubire de Dumnezeu”.

La ce se referă cuvintele: „Sus să avem inimile”?

La El să avem inimile! El ne-a zidit, prin darul Lui suntem mântuiți și prin împărtășirea Sfântului Duh iau ființă mereu în scurgerea vremii cerul și pământul nou al Împărăției lui Dumnezeu.

Gândurile din timpul rugăciunii sunt ispite de la diavol ‒ Părintele Cleopa Ilie

Hristos cere de la noi rugăciunea «monologhie», adică de-un singur cuvânt, de-un singur gând. Ai văzut pe canaaneanca? Mergea după Hristos şi striga cu câteva cuvinte: „Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă! şi Fiul lui David, miluieşte-mă!” Dar striga din inimă. Ea nu s-a rugat mult, s-a rugat cu un singur cuvânt, dar îl zicea din inimă, până a biruit bunătatea lui Dumnezeu să zică: „O, femeie, mare este credinţa ta!”.

Dumnezeu ne iubeşte, oricât de mult L-am răni noi păcătuind

Deși nimic bun nu lucrăm, Dumnezeu nu ne părăsește niciodată. Dimpotrivă, ne ajută, ne luminează și ne îndrumă spre calea care să ne aducă nu doar bucuria de acum, ci mai ales pe cea din viața veșnică.

Pe Dumnezeu să-L căutăm în inima noastră, nu în afara ei

Să Îl căutaţi în fiecare zi pe Domnul, însă înlăuntrul inimii voastre, nu în afara ei. Dar ca să-L aflaţi pe Domnul, smeriţi-vă până la pământ, pentru că El se scârbeşte de cei mândri, pe când pe cei smeriţi cu inima îi iubeşte şi îi cercetează.

Cine poate să ofere sfaturi cu adevărat folositoare?

„De unde pot eu şti dacă plac lui Dumnezeu, ca să-i zic fratelui să facă aşa sau altfel? Eu însumi mă aflu încă sub jugul pocăin­ţei, din pricina păcatelor mele.”

Pagini