inimă

Cum e familia, așa e și copilul

Un copil iubitor va creşte într-un mediu în care există dragoste reciprocă. Bucuria şi liniştea duhovnicească îi vor fi asigurate numai dacă aceste sentimente predomină în sânul familiei.

Să ne silim inima să iubească pe aproapele!

Ai semănat pe piatră; se prinde? Aşa e rugăciunea noastră când ne rugăm lui Dumnezeu, dacă avem ură şi răutate asupra fratelui.

Când și cum a apărut rugăciunea inimii?

Dar făcându-l pe om, a zidit Dumnezeu în el o cămară de nuntă în care, intrând, omul să-L poată oricând întâlni pe Creatorul său şi să-I audă glasul. Acest loc înalt este inima omului şi de fiecare dată când omul coboară aici pentru a-L slăvi pe Dumnezeu, în casa Sa are loc o întâlnire care se numeşte Rugăciune.

Inima noastră a fost plăsmuită ca să iubească binele, frumosul şi adevărul – ca să-L iubească pe Dumnezeu

Inima omului pururea însetează şi Îl caută pe Domnul, singurul Care poate să o desăvârşească. Fiindcă Dumnezeu este cel mai înalt bine, Binele absolut, inima suportă cu întristare lipsa acestui bine şi nu încetează să Îl caute, până ce nu va împlini desăvârşita şi nesfârşita iubire, centrul tuturor doririlor ei.

Icoana Maicii Domnului „cu șapte săgeți”

În Duminica Tuturor Sfinților, precum și la sărbătoarea Întâmpinării Domnului (2 februarie), dar și în ziua dinaintea ajunului sărbătorii Adormirii Maicii Domnului (13 august), cinstim Icoana Maicii Domnului „cu șapte săgeți” care mai este numită și „îmblânzirea inimilor împietrite”.

În toate zilele se cuvine să ai pe Dumnezeu și pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu în inima ta

În toate zilele se cuvine să ai pe Dumnezeu și pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu în inima ta.

„Schimbarea la față” din inima omului

Schimbarea Lui la faţă se realizează în orice suflet care are inima ca un „munte înalt”, inima curăţită de patimi fiind ca un munte înalt în care apare Domnul Hristos altfel decât L-au văzut cei care n-au avut inima curăţită de patimi.

Privește frumusețea lumii prin ochi curați de copil!

Fără luptă nu se poate: dar lupta presupune neplecarea duhului în faţa păcatului, iar la Milostivul Dumnezeu această nesupunere se socotește drept curăţie.

Cine a putut vedea lumina taborică?

Am mai văzut o dată această lumină, mult mai târziu, când eram în închisoare. Dumnezeu mi-a trimis-o spre învăţare, dar inima şi mintea mea n-au putut cuprinde sensul şi am pierdut-o cu totul.

Liniștea sufletească n-o găsim doar în pustie

Adevărata pustie este în adâncul inimii. Sfântul Vasile cel Mare a descris foarte bine această „revenire în sine”: „Când mintea nu se risipeşte în lucrurile din afară şi nu se împrăştie în lume prin simţuri, se întoarce în sine şi se înalţă cu gândul la Dumnezeu”.

Pagini