inimă
 

Arhimandritul Iachint Unciuleac – Să ne trăim viaţa în ascultare duhovnicească!

Cea mai uşoară şi sigură cale de mântuire este a celui ce trăieşte toată viaţa în ascultare, adică face toate cu sfat şi binecuvântare, cu rugăciune şi întrebare.

Foloasele desei mărturisiri

Cel ce des se mărturiseşte, când îşi va aduce aminte cum că după puţin are să se mărturisească, deşi (poate) va fi avut scop ca să păcătuiască, se opreşte, socotind ruşinea ce are să ia când se va mărturisi şi mustrarea ce va să audă de la duhovnic.

Așa a creat Dumnezeu inima mamei, să iubească

Ea îi iubește și pe cei mai învârtoșați, mai neascultători și mai nemulțumitori dintre odraslele ei.

Rugăciunea deschide inima spre Dumnezeu

Dacă psihologic cineva se simte bine şi lucrează, atunci poate face şi rugăciune, sau atunci când are plâns în inimă se poate ruga mai bine.

Cum se simte un creştin ortodox în prezenţa lui Hristos?

El se simte cu totul şi cu totul păcătos. Acesta este sentimentul lui, aceasta este atitudinea lui, gândirea lui, felul lin de a vorbi.

Calea mântuirii noastre este în Biserică

Biserica aceasta, una, e sfântă pentru că Sfânt e întemeietorul şi, ca atare, rămâne mereu sfântă, ba chiar sfinţeşte pe păcătoşi.

Cum să-mi recunosc adevăratul tovarăș de viață?

Inima noastră omenească este întocmită în așa fel încât este capabilă să primească această sugestie dumnezeiască, acest semnal că alături de tine este omul pentru care ești pregătit.

Postul trupesc şi postul sufletesc

Unirea postului trupesc cu cel sufletesc oferă lui Dumnezeu „jertfa cea mai plăcută şi un lăcaş de sfinţenie în adâncul inimii neprihănite”.

Să-i învățăm pe copii în familie ce înseamnă bucuria adevărată

Cred că este foarte important să încercăm să-i bucurăm pe copii. Pentru aceasta, desigur, e nevoie şi de suflet, şi de inimă, şi de înţelepciune, şi de propria experienţă de pocăinţă, căci nu trebuie să-i pierdem pe copii, ci să-i încurajăm să acţioneze cu nădejde în sensul binelui.
Trebuie să‑I dăm lui Dumnezeu timp să lucreze cu inima noastră înceată.
___   Părintele Rafail Noica

Pagini