Un om foarte bogat şi-a chemat cunoscuţii să cineze împreună, la o casă foarte frumoasă ce o avea pe ţărmul mării. Între alte mâncăruri, le-a spus că vor avea şi mrene proaspete. După ce li s-au adus la masă multe feluri de bucate, iată că a intrat un servitor cu un platou acoperit. Toţi aşteptau mrenele, dar când capacul a fost ridicat, au rămas ui­miţi, văzând pe platou o grămadă de bani în loc de peşte. Atunci stăpânul casei zise:

Să vă spun ceva. Mrenele pe care doream să vi le dau la masă sunt acum de trei ori mai scumpe decât de obicei. Văzând asta, mi-am adus aminte de un prieten, pe care cu toţii îl cunoaşteţi. După ce focul i-a ars casa şi toată averea, acum este bolnav şi se află într-o cumplită sărăcie, având şi trei copii. Oare n-ar putea să trăiască vreo şase luni cu aceşti bani de pe platou? Dacă ţineţi mult la mrene proas­pete, voi trimite degrab să cumpere şi îndată vor fi şi gătite. Dar dacă voiţi să lăsăm aceşti bani bietului bolnav, voi aduce alt peşte, care, deşi e mai ieftin, este îndestul de gustos.

Toţi oaspeţii au primit această propunere cu multă bucurie şi fiecare a mai pus câte ceva pe platou, mulţumind gazdei că le-a înlesnit fericirea de a uşura, pentru un an, suferinţele unor oameni atât de sărmani.

Mult mai bune şi mai dulci sunt faptele virtuoase

Decât toate mâncărurile cele mai gustoase.

(În căutarea bucuriei, Editura Sophia, București, 2009, p. 119)