În contextul prilejuit de centenarul marilor bătălii de pe frontul Oituzului (Cireşoaia şi Coşna), credincioşii Parohiei Buzeni din Protopopiatul Botoşani au participat duminică, 20 august 2017, la slujba de binecuvântare a drapelului naţional. Drapelul a fost înălţat pe catarg, cu acest prilej fiind oficiată o slujbă de pomenire la monumentul eroilor din curtea bisericii parohiale. La final, copiii din grupul catehetic au prezentat un mănunchi de poezii şi cântece patriotice, ce au radiat o puternică încărcătură emoţională celor de faţă, care au înţeles că pilda înaintaşilor trebuie urmată şi că nu este suficient respectul şi recunoştinţa. „Astăzi, ca trimişi ai neamului, eroii vin la noi şi ne cer să dărâmăm egoismul, ura, răutatea, lăcomia şi invidia dintre oameni, pentru ca jertfa lor să nu fi fost în zadar. Să ne unim ca un snop de grâu, pentru a simţi şi împlini datoria noastră faţă de noi înşine şi neamul nostru. Să ne exprimăm preţuirea şi recunoştinţa pentru bravii eroi de la Coşna şi Cireşoaia şi pentru toţi eroii neamului românesc căzuţi la datorie, păstrând pentru totdeauna în memorie exemplul lor de dăruire, având totodată grijă să înţelegem mesajul: «Spuneţi generaţiilor viitoare că noi ne-am făcut datoria». Să preţuim valorile neamului, să le cultivăm în rândul celor mai tineri şi să le punem în practică prin diferite fapte bune şi activităţi de folos“, a remarcat pr. paroh Claudiu Ionescu.

„Eroii ne legitimează în lume“

Jertfa ostaşilor români pentru neam şi ţară, icoană vie a marilor noştri voievozi şi domnitori, rămâne tipărită în conştiinţa urmaşilor, la fel cum sunt toate lecţiile de istorie pe care le-au scris prin lupta şi dârzenia lor. „Alături de simbolurile naţionale, eroii ne legitimează în lume. Avem o datorie de onoare să-i comemorăm, cu profundă recunoştinţă pe toţi cei care s-au jertfit de-a lungul istoriei, pentru ca noi să trăim astăzi într-o ţară independentă şi să ne bucurăm de libertate şi de valorile naţionale. Sufletul românesc vibrează cu mândrie la evocarea celor mai importante momente ale istoriei, unde înaintaşii noştri s-au jertfit pentru idealuri înălţătoare cum sunt: Sfânta Cruce, pământul strămoşesc şi tricolorul naţional“, a subliniat preotul paroh de la Buzeni. În războiul pentru reîntregirea neamului românesc (1916-1919), luptele de la Coşna şi Cireşoaia, gemene prin ţinta inamicului - ocuparea oraşului Târgu Ocna şi apoi a Moldovei -, au fost „piatra de încercare şi, în acelaşi timp, lespedea funerară a atâtor şi atâtor regimente măcinate de uraganul de foc. Chenar de sânge nobil şi curat, prelins de-a lungul vremii, din trupul Moldovei rănite, sigiliul mortuar, care pecetluieşte pentru noi cartea războiului“ (Ioan Misir). „În timp ce la Mărăşeşti fusese oprită ofensiva feldmareşalului german Mackensen, pe frontul de la Oituz - Coşna - Cireşoaia, situaţia devenise critică. Generalul Alexandru Averescu a cerut Marelui Cartier General să-i trimită ajutoare, arătând că «presiunea inamicului pe frontul diviziilor 6 şi 7 Infanterie întrece puterea lor de rezistenţă». Dintre trupele care au venit în ajutor, un rol semnificativ l-a avut Batalionul de Vânători de Munte comandat de maiorul Virgil Bădulescu, care pleacă de la Târgu Neamţ în ziua de 8 august 1917. După ce parcurge distanţa până la Târgu Ocna pe jos, în marş forţat, «se odihneşte trei ore», după care, pe 12 august la ora 16:00, primeşte ordin să recucerească Muntele Cireşoaia (cota 772). Alături de acest batalion, au intrat în luptă şi alte unităţi române şi aliate, printre care se numără şi Regimentul 15 Infanterie Războieni, care au luptat eroic cu baionetele la arme, încât, la lăsarea serii, rezistenţa inamicului a fost zdrobită, iar poziţiile de pe înălţimile Vrânceanu, Măgura şi Cireşoaia se găseau sub controlul forţelor române“, a arătat pr. paroh Claudiu Ionescu.

Duşmanii, impresionaţi de eroismul soldaţilor români

Confruntările sângeroase de la Cireşoaia şi Coşna, desfăşurate  între 8 august şi 9 septembrie 1917, au reprezentat ultima bătălie majoră de pe frontul românesc. Au urmat luni lungi de apărare pe poziţii, cu confruntări sporadice şi de mică amploare, până în noiembrie 1918, când Armata Română va trece Carpaţii pentru realizarea marelui obiectiv, unitatea naţională a tuturor românilor. „Eroismul soldaţilor români i-a impresionat chiar şi pe duşmani, aşa cum menţionează generalul Siegner, comandantul Brigăzii 1778 Infanterie germană: «Românii au luptat ca leii. Dacă atacul ne-ar fi reuşit, le-am fi cucerit ultima redută. Bătălia de la Mărăşeşti-Oituz a fost un eşec pentru noi».  Iată cum au înţeles înaintaşii noştri că viaţa nu trebuie să se măsoare cu ani, bani sau plăceri, ci cu puterea de muncă, de luptă şi jertfă pentru ţară. Eroii poporului român, cu nume cunoscute, dar mai ales necunoscute, unii ştiuţi doar de Dumnezeu, sunt cei care au demonstrat chiar prin sacrificiul suprem că pun interesele comunităţii sau ale naţiei mai presus de interesele proprii. Prin astfel de acţiuni istorice dificile, pe care le-au traversat poporul şi patria noastră de-a lungul existenţei sale în acest spaţiu binecuvântat, cei ce s-au jertfit au contribuit la continuitatea noastră ca naţiune. Astăzi, suntem datori şi onoraţi în acelaşi timp să îi omagiem pe cei care s-au dovedit a fi cei mai bravi apărători ai neamului românesc şi ai interesului naţional, pentru care au adus jertfa propriilor vieţi, atât în spaţiul românesc cât şi în ţinuturi de pe alte continente“, a evidenţiat parohul de la Buzeni.