În cetatea-mpărătească
Prins-au rugii să-nflorească;
Însă nu e rug sau floare
Ci-i Prea Sfânta Născătoare.

Lângă Maică-n legănel
Doarme Pruncul mititel,
Şi în jurul Pruncului
Creşte floarea câmpului.

Cresc şi spinii ascuţiţi,
Printre rugii înfloriţi;
Pruncu-n vis se mişcă lin –
I-a ajuns mânuţa-n spin.

Din mânuţă curge sânge,
Pruncuşoru-ncepe-a plânge…
Maica Sfântă-L legăna
Şi din gură-L cuvânta:

“Taci cu mama Fiul meu,
Că-Ţi va fi cu mult mai greu,
Ucenicul când Te-o vinde
Şi pe Cruce Te-or întinde…

Atunci naşterea de-acum
Îţi va face-un aspru drum;
Când sudoarea îţi va curge
Să ne ierţi, Iisuse dulce…”