Vorbiţi-ne, vă rugăm, despre gând. Spuneaţi Cuvioşia Voastră cândva: „Trebuie să ai grijă la ceea ce gândeşti. Aici este cheia vieţii sufleteşti”.

Cheia vieţii sufleteşti, ridicarea şi coborârea în viaţa interioară, se realizează în gând. Toate ale omului pornesc de la gândul omului. Absolut tot ceea ce face omul, întâi gândeşte şi apoi face. Religia se foloseşte foarte mult de gândul acesta şi orientează pe om spre cercetarea gândurilor.

Pentru că „din inima omului, zice Domnul Hristos, „pornesc gândurile cele rele”. Bineînţeles, şi gândurile cele bune tot din inima omului pornesc. Cu alt prilej a zis Domnul Hristos: „Din prisosinţa inimii grăieşte gura” şi „Omul cel bun din visteria cea bună a inimii sale scoate cele bune, pe când omul cel rău din visteria cea rea a inimii sale scoate cele rele” (Mat. 13, 52), că nu se poate pom bun să facă roade rele şi nici pom rău să facă roade bune. Deci toate lucrurile acestea ne duc la înţelegerea faptului că toate ale omului pornesc de la gândul omului. Aşa că toată grija noastră trebuie să fie să ne curăţim partea dinăuntru a paharului şi a blidului, după expresia Domnului Hristos, ca şi celelalte să ne fie curate.

(Arhim. Teofil Părăian, Punctele cardinale ale Ortodoxiei, Editura Lumea credinței, p. 26)