Se spune adesea că înaintarea în vârstă aduce automat declin mental. Ce ne arată, însă, psihologia și știința despre capacitatea creierului de a se adapta la orice vârstă?

Așa este. Una dintre cele mai răspândite convingeri este aceea că, odată cu trecerea anilor, mintea începe inevitabil să slăbească, iar capacitatea noastră de a învăța, de a ne adapta sau de a ne bucura de viață se reduce tot mai mult și nu mai putem face mare lucru pentru a schimba acest proces de degradare. În realitate, lucrurile nu sunt atât de simpliste. Relația dintre minte și creier rămâne probabil cel mai mare mister al științei moderne. Deși par entități diferite, creierul și mintea sunt ca cele două fețe ale aceleiași monede – de nedespărțit. Și dacă mintea e ceea ce nu se vede, e peste tot și nicăieri, creierul este un organ cât se poate de concret, cu o capacitate extraordinară de adaptare și de dezvoltare la orice vârstă. El continuă să creeze conexiuni noi și să reorganizeze informațiile dobândite, cu condiția să îl stimulăm și să îl îngrijim corespunzător. Această capacitate de a se adapta continuu și constant poartă numele de neuroplasticitate, fenomen în absența căruia viața, așa cum o cunoaștem, ar fi practic imposibilă. Am fi incapabili să învățăm, să ne schimbăm. 

Ca psiholog, nu pot să mă gândesc că psihoterapia ar avea o eficiență discutabilă, pentru că schimbarea tiparelor emoționale, reducerea anxietății, vindecarea traumelor, învățarea autoreglării presupun toate reorganizarea creierului la nivel neuronal. Am rămâne ființe blocate în aceleași reacții și comportamente. 

Creierul este un organ aparte pentru că nu doare în mod direct, nu strigă, iar tocmai această tăcere biologică ne face să îl nedreptățim. Suntem tentați să acordăm imediat atenție organelor care ne semnalează suferința prin durere intensă sau difuză ori prin boală vizibilă. În schimb, creierul suportă ani de stres, lipsă de somn, suprasolicitare, izolare, sedentarism sau alimentație complet dezechilibrată fără să strige că îl doare rezultatul acțiunilor sau alegerilor noastre. 

Cum să avem grijă de creierul nostru?

Există o vorbă veche din popor care spune: „Cum îți așterni, așa dormi”. Dincolo de sensul ei obișnuit, această expresie păstrează un adevăr profund care se aplică și sănătății creierului. Felul în care trăim zi de zi devine, în timp, terenul pe care se dezvoltă și funcționează mintea noastră. Cum ne purtăm cu creierul, așa îl avem. Dacă îl hrănim cu odihnă, mișcare, relații vii, discuții cu sens, curiozitate, liniște și pace, rugăciune, el răspunde prin claritate, învățare, adaptare și reziliență. Dacă, dimpotrivă, îl ignorăm constant, va exista o notă de plată pe care o vom vedea în timp, încet și sigur.

Într-un limbaj simplist, creierul este asemenea unui mușchi. Sănătatea creierului nu se construiește într-o zi, ci prin obiceiurile mici și repetate ale fiecărei zile. Așa cum mușchii corpului au nevoie de mișcare regulată pentru a nu se atrofia, tot astfel mintea are nevoie de exercițiu pentru a rămâne vie, ageră și activă. Lectura constantă și relectura cărților care ne-au plăcut cândva (inclusiv cititul poeziei), rememorarea a ceea ce am citit pentru a povesti cuiva cunoscut, discuțiile cu sens, tot ce stimulează atenția și concentrarea (rebusurile, integramele, puzzle-urile, jocurile de imagini sau de logică sau învățarea unui lucru nou) reprezintă forme de antrenament mental, nu capricii.

Ați menționat că și somnul este de mare ajutor creierului.

Desigur, un rol esențial în sănătatea creierului îl are și somnul. În timpul nopții, creierul nu „se oprește”, ci lucrează intens: organizează informațiile acumulate peste zi, consolidează amintirile importante, caută și găsește soluții la diferite probleme și elimină mare parte din informațiile inutile. De aceea, un program regulat de odihnă și șapte ore de somn (în medie) pe noapte reprezintă un gest de igienă mentală și o investiție reală în sănătatea mintală pe termen lung.

Cu ce hrănim creierul?

Așa cum creierul consumă multă energie și are nevoie de nutrienți de calitate (numeroase studii asociază alimentația de tip mediteranean, bogată în Omega 3, cu o evoluție cognitivă mai bună și cu un risc mai mic de declin cognitiv), la fel de mult contează și cu ce gânduri ne hrănim. Supărările repetate, stresul prelungit, tensiunea constantă ne afectează foarte mult echilibrul emoțional și ne consumă psihic și fizic. De aceea, este important să căutăm forme simple și sănătoase de a face pace cu mintea noastră: rugăciunea, scrisul, respirația profundă, activitățile plăcute care presupun manualitate (cusutul, gătitul, împletitul, meșteritul sau grădinăritul) deși sunt catalogate drept activități aparent nesemnificative, fără impact, limpezesc mintea și aduc multă liniște interioară.

Mișcarea fizică ajută creierul?

Da, ajută, chiar mult. E drept că cel mai subestimat mod în care ne putem ajuta creierul este mișcarea fizică. Creierul consumă o parte importantă din oxigenul folosit de organism, iar în mod logic avem nevoie de activitate fizică pentru a îmbunătăți circulația sângelui și implicit oxigenarea cerebrală. Douăzeci de minute de mișcare pe zi sunt benefice la orice vârstă și nu e nevoie de performanță sportivă, ci de consecvență. Consecvența este mai valoroasă decât intensitatea mișcărilor.

Nu uităm de socializare. Ajută?

Prea des neglijată este și viața socială. Izolarea impactează în mod direct sănătatea psihică și cognitivă. Omul este o ființă relațională, iar mintea se menține vie și prin contact uman. Conversațiile cu sens, întâlnirile cu oameni cu interese comune, participarea la activități de grup sau simpla ieșire între oameni stimulează memoria, atenția, limbajul și starea de spirit. Poate de aceea mulți vârstnici singuri aleg să meargă la biserică pentru a întâlni cu alți oameni, pentru că apartenența la comunitate și sentimentul de utilitate mențin active memoria, limbajul și atenția. Nu întâmplător, izolarea socială este asociată în multe studii cu risc crescut de depresie și declin cognitiv. Se pare că, uneori, o cafea cu cineva drag face mai mult decât credem.

O concluzie, vă rugăm! Un sfat!

Un creier sănătos nu înseamnă doar memorie bună, ci și capacitatea de a trăi cu sens. Din fericire, deși nu putem opri timpul, putem influența felul în care îmbătrânim. Cât timp există curiozitate, mișcare, relații cu ceilalți, creierul continuă să se transforme, iar acest lucru rămâne una dintre cele mai bune vești pe care ni le oferă știința.

Vă reamintim că, pentru alte informații și consultații puteți suna la unul dintre numerele de telefon ale Spitalului Providența (aflat pe Șoseaua Nicolina nr. 115, CUG, Iași): 0232 241 271 / 0730 230 030 / 0745 375 427(mesaj pe Whatsapp).

Materialul în format AUDIO îl puteți asculta aici: https://www.youtube.com/watch?v=xfW9A8zKhGM

Mai multe găsiți și pe pagina de facebook a Spitalului Providența al Arhiepsicopiei Iașilor: https://www.facebook.com/providenta/