Arhiepiscopul de Canterbury, Dr. Rowan Williams şi Papa Benedict al XVI-lea se vor ruga împreună în sâmbăta care urmează, într-un gest simbolic de solidaritate şi unitate după ani de tensiune din cauza plecării multor preoţi anglicani în Biserica Romano-Catolică, raportează portalul Christianpost.com. Întâlnirea va avea loc în mănăstirea romană San Gregorio al Celio.

Tensiunile care existau deja între cele două confesiuni au atins un punct culminant în 2009, când Vaticanul a lansat un program controversat care permitea anglicanilor să intre în Biserica Catolică.

Când Biserica Angliei a hotărât să permită hirotonia femeilor, mai multe mii de preoţi anglicani nu au dorit să accepte această inovaţie dogmatică majoră, respinsă de Bisericile creştine istorice: Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică. Între aceşti preoţi, unii au demisionat, alţii s-au pensionat, însă câteva mii au plecat la Biserica Ortodoxă sau la cea Romano-Catolică. De asemenea, dialogul destul de avansat între Biserica Anglicană şi cea Ortodoxă a stagnat în problematica hirotoniei.

Biserica Anglicană şi cea Catolică au perspective divergente în ceea ce priveşte nu numai hirotonia femeilor, ci şi aşa numitele „căsătorii homosexuale”. Între cei 77 milioane de credincioşi anglicani, există încă o mare nelinişte faţă de hotărârile oficialilor anglicani cu privire la clericii homosexuali şi la alte probleme de ordin dogmatic şi moral.

Imensa nemulţumire din sânul Bisericii Anglicane a determinat Vatican-ul să lanseze un program de „ordinariat” prin care preoţii şi credincioşii care pleacă de la anglicanism şi se integrează în catolicism primesc comuniunea deplină. Structura permite anglicanilor să se convertească la catolicism, păstrându-şi tradiţiile anglicane, cam cum s-a întâmplat în timpul uniaţiei. Printre concesiile oferite preoţilor anglicani este şi posibilitatea de a fi căsătorit.

În prezent, datorită diferenţelor de ordin etic, liturgic şi dogmatic din sânul ei, Biserica Angliei nu are o coerenţă dogmatică, existând diferite curente: aşa numita high church, o direcţie fidelă moştenirii anglicane de secole, în care tradiţia liturgică, monahismul, istoria, dogmatica, teologia patristică etc., converg, dar şi the low church, o direcţie compatibilă cu radicalismul neo-protestant, în care noutatea, tehnologia, gadget-urile media, diluţia ierarhiei, inovaţia liturgică, libertatea de expresie a credinţei, sunt la ordinea zilei. Anglicanismul îşi păstrează coerenţa datorită moştenirii glorioase naţionale a Commonwealth-ului, identităţii culturale a britanicilor dăruite şi altor state şi colonii, precum şi limbii engleze liturgice cu toată istoria ei în sânul Bisericii.