Ultima zi din triada sărbătorilor Sfinților Nemțeni a reprezentat pentru obștea de la Sihăstria, dar și pentru credincioșii veniți din întreaga țară, un moment de liniște, tihnă și binecuvântare. Sărbătoarea Sfintei Teodora a început încă de joi seară, 6 august, cu săvârșirea slujbei Privegherii.

De ziua Sfintei, Părintele Mitropolit Teofan a oficiat Sfânta Liturghie pe un podium special amenajat în fața bisericii. Alături de ierarh au mai slujit părintele arhim. Ioan Harpa, exarh de Botoșani, părintele arhim. Benedict Sauciuc, starețul Mănăstirii Neamț, părintele arhim. Vichentie Amariei, starețul Mănăstirii Secu, părintele arhim. Ciprian Grădinaru de la Paraclisul Catedralei Naționale, părintele prof. Ion Vicovan, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Iași, părintele prof. Viorel Laiu, părintele prof. Ioan Mihoc și părintele prof. Vasile Păvăleanu de la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi”, părintele protopop Nicolae Axentioi și părintele arhim. Arsenie Popa, starețul Mănăstirii Sihăstria.

„Există o mângâiere pe care mulți creștini o simt apropiindu-se de Sfânta Împărtășanie”

În cadrul cuvântului de învățătură, IPS Teofan a arătat că Sfânta Euharistie devine o mângâiere pentru cei care primesc Sfintele Taine: „Mângâierea Duhului Sfânt se arată în multe feluri, și aș dori să mă refer pe scurt la șase modalități de a fi adumbriți de mângâierea Duhului Sfânt: mângâierea care vine din Euharistie, mângâierea care vine din Scripturi, mângâierea care vine din viața autentică în mănăstire și în parohie, mângâierea care vine din rostirea cât mai deasă a numelui lui Iisus, mângâierea care vine din propria familie și mângâierea care vine din clipe de singurătate spre care se cuvine să alergăm cu nesaț. În ultima parte a rugăciunilor pregătitoare pentru Sfânta Împărtășanie, credinciosul se roagă zicând: «învrednicește-mă pe mine, Doamne, a mă sătura de desfătarea care este întru Tine». Există o mângâiere pe care mulți creștini o simt apropiindu-se de Sfânta și Dumnezeiasca Împărtășanie”.

Bucuria obştii monahale de la Sihăstria a fost prilejuită de încă două evenimente importante: părintele ierodiacon Ioan Coșeru, nevoitor al așezământului nemțean, a fost hirotonit de Mitropolitul Moldovei și Bucovinei întru ieromonah, iar părintele ieromonah Grigore Beraru, secretarul mănăstirii, a fost hirotesit duhovnic. Tot astăzi, clericii au săvârșit o slujbă de pomenire la mormintele marilor duhovnici din cimitirul mănăstirii: părinții Cleopa Ilie, Paisie Olaru, Ioanichie Bălan și Victorin Oanele.

La final, părintele stareț Arsenie Popa a adresat un scurt cuvânt de mulțumire, dăruind totodată chiriarhului o icoană cu Sfânta Teodora:  „Se cuvine să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru această zi minunată, de prăznuire a Sfintei noastre Teodora de la Sihla, ocrotitoarea acestui sfânt lăcaș. Pentru noi, monahii, Sfânta Teodora este un model de dăruire, de dragoste desăvârșită. Sfânta ne aminteșe mereu cât de mult trebuie să îl iubim pe Dumnezeu și că trebuie să avem această lepădare de sine, această lepădare de tot ce este pământesc”.

Sihăstria – mănăstirea marilor duhovnici nemțeni

Așezământul monahal de la Sihăstria este așezată în partea de nord a județului Neamț, la 22 km depărtare de orașul Târgu Neamț, pe șoseaua ce duce spre Pipirig – Vatra Dornei. Mănăstirea a fost întemeiată în anul 1655 de către de episcopul Ghedeon de Huși. Până în anul 1734 era doar o mică așezare pustnicească anonimă, cunoscută sub numele de „Sihăstria lui Atanasie”, fondatorul ei. În vara anului 1941, un incendiu necruțător a mistuit paraclisul de lemn și o parte a chiliilor Sihăstriei, din care cauză mulți călugări au plecat în alte părți. Cu ajutorul Mănăstirii Neamț, până în 1944 s-au construit două corpuri de chilii cu peste 20 de încăperi. Astăzi, Mănăstirea Sihăstria, reprezintă pentru credincioși un mare loc de pelerinaj, cei mai mulți venind pentru a se închina la mormintele părinților Cleopa Ilie, Paisie Olaru și Ioanichie Bălan.

„Sfânta Teodora din Carpați”

Sfânta Cuvioasă Teodora a trăit în secolul al XVII-lea și a sihăstrit singură într-o peșteră din Munții Sihlei. După cum afirmă arhimandritul Ioanichie Bălan în „Patericul românesc”, în această chilie pustnicească „s-a nevoit Sfânta Teodora aproape 30 de ani, slăvind neîncetat pe Dumnezeu şi biruind prin răbdare, rugăciune şi smerenie toate cursele vrăjmaşului”. Trupul Sfintei Teodora a rămas tăinuit în peşteră până după anul 1830, când familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reînnoit Schitul Sihla, a aşezat moaştele ei în raclă de preţ şi le-a depus în biserica schitului, spre închinare. În anul 1856, familia Sturza a convenit cu stareţul Mănăstirii Pecerska din Kiev să dea sfintele moaşte în schimbul unor veşminte preoţeşti şi arhiereşti. La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat-o, trecând-o oficial în rândul sfinţilor, cu zi de prăznuire pe 7 august.