Înaltpreasfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a fost prezent la deschiderea Colocviului, care, ca în fiecare an, a fost precedată de slujba Te Deum-ului în biserica voievodală, urmată de slujba parastasului întru pomenirea acad. Dan Hăulică, inițiatorul fundației „Credință și creație”, de la a cărui trecere la Domnul se împlinea exact un an de zile. Din biserică participanții s-au îndreptat spre cimitirul mănăstirii, pentru o slujbă de pomenire la mormântul maicii Benedicta – Academician Zoe Dumitrescu-Bușulenga.

În fața Casei Domnești și în Sala Mare a acesteia s-au organizat două expoziții „In memoriam Dan Hăulică”, cu lucrări ale artiștilor din Grupul Prolog – Paul Gherasim, Constantin Flondor, Horea Paștina, Mihai Sârbulescu – care împlinește anul acesta 30 de ani de existență, respectiv ale unor artiști plastici lansați și orientați de criticul de artă Dan Hăulică: Viorel Mărginean, Silvia Radu, Dacian Andoni, Virgil Scripcariu, Traian Cherecheș. Au luat cuvântul criticul de artă Doina Mândru și artiștii Constantin Flondor, Horea Paștina, Silvia Radu și Virgil Scripcariu.

Lucrările au fost deschise de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Pimen, după care a urmat lansarea celui de-al optulea volum al „Caietelor de la Putna”, care reunește comunicările simpozionului „Jertfă și creație” din 2014.

„Dan Hăulică a iubit și a înțeles Putna cum puțini pot să o facă”

 Prima sesiune a fost deschisă de comunicarea „Memoria domnului Dan Hăulică la Putna” a Părintelui Arhimandrit Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna. Sfinția Sa a spus că Dan Hăulică „a iubit și a înțeles Putna cum puțini pot să o facă. A adus la Putna înțelegerea artei și a culturii”, iar pentru dânsul „arta era încercarea de a pătrunde tainele creației”. Prin tot ce a făcut, Dan Hăulică s-a așezat în rândul ctitorilor culturali ai Mănăstirii Putna. Personalitatea regretatului om de cultură a fost apoi evocată în câteva reportaje filmice prezentate de Grigore Ilisei, Constantin Flondor și Dacian Andoni.

În a doua zi a Colocviului, conf. univ. Dr. Sorin Lavric a vorbit „Despre eroi și martiri din istoria recentă” pornind de la desemantizarea și bagatelizarea noțiunii de erou. Conferențiarul a arătat că nu oricine vrea să ajungă erou ajunge erou. Eroii se manifestă în ocazii limită. Ei stârnesc emuli și resping pe epigoni, îndeplinind un rol răscumpărător față de comunitatea pasivă, latentă, din care fac parte. În acest sens, partizanii luptei de rezistență anti-comunistă au acest rol în societatea românească. În încheiere domnul Lavric a arătat că prin legi precum Legea 217/2015 există un pericol de damnatio memoriae asupra eroilor și martirilor din timpul regimului comunist.

Protosinghelul Teofan Popescu i-a evocat pe Nichifor Crainic și revista „Gândirea”. Domnul Adrian Alui Gheorghe, în cadrul comunicării „Istoricid. Eroi și modele” a plecat de la întrebarea: „Poate trăi un neam fără modelele care i-au orientat istoria?” Sesiunea a fost încheiată de Prof. Dr. Marius Vasileanu – „Memoria Rugului Aprins. Riscuri și provocări”.

 În discuțiile ample care au urmat, domnul Adrian Alui Gheorghe a remarcat că noi nu am avut un Proces al Comunismului, în cadrul căruia să se rejudece toate procesele din perioada regimului comunist, când mulți, precum Nicolae Steinhardt, au fost învinuiți de lucruri neadevărate și au primit condamnări în numele acestor acuze false, rămânând astfel cu etichetele precum legionar, criminal de război etc. puse de tribunalele comuniste. Doamna Teodora Stanciu, a adus în discuție un pasaj din Legea 217/2015, „Prin persoană vinovată de săvârșirea unor infracțiuni de genocid împotriva umanității și de crime de război, se înțelege orice persoană condamnată definitiv de către o instanță judecătorească română ori străină, sau prin orice hotărâre recunoscută în România potrivit legii pentru una sau mai multe infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război” subliniind că instanțele care i-au condamnat pe români în anii 1940–1950 scriau în dreptul unor condamnați precum Mircea Vulcănescu „criminal de război”. Domnia Sa a mai spus: „Ce făcuse Mircea Vulcănescu? E pasibil Mircea Vulcănescu de condamnare post-mortem? […] Să fim atenți cum sunt formulate aceste capitole din lege! Dacă instanța judecătorească este cea din anii 1950, este limpede că este vorba de un fals cumplit. Și noi suntem vinovați, că n-am făcut aproape nimic în ultimii 25 de ani pentru reabilitarea acelora cărora li s-au pus în anii 1950 amprente nedrepte de legionari, de criminali de război.”

După ce Prof. dr. Ilie Luceac a vorbit despre „O pagină de istorie a Bucovinei. Amintirile scriitorului Partenie Masichievici”, iar acad. Alexandrina Cernov a prezentat cartea Cântecul mării de Oleg Serebrian, domnul Oleg Serebrian, fost ambasador al Republicii Moldova în Franța și la UNESCO, și-a prezentat cartea „Rusia la răspântie”, un răspuns la stereotipurile intelectualilor francezi, dar și ale celor români, legate de Rusia. Între altele, Domnia Sa a vorbit despre relația Bisericii Ortodoxe Ruse cu regimul sovietic, subliniind că îndeobște se vorbește despre colaborarea dintre cele două, în timp ce se ignoră faptul că până în 1941 Biserica Ortodoxă a fost ținta predilectă a atacurilor sovietice, în comparație cu alte culte. Numai în anul 1918 au fost uciși 3.000 de slujitori ai Bisericii. În 1941 s-a produs schimbarea opticii lui Stalin în această privință, după ce naziștii au dat libertate Bisericii în teritoriile ocupate de ei, iar Stalin avea nevoie ca Biserica să încurajeze poporul să lupte împotriva invaziei Germaniei.

A treia zi a debutat cu comunicările Prof. univ. Gheorghiță Geană – „Viața memoriei și construcția diacronică a identității”, Prof. univ. Mihai Șleahtițchi – „Interferența etică retro-activă în construcția și reconstrucția memoriei sociale” și Prof. univ. Maria Șleahtițchi – „Recuperarea etică și estetică a unei copilării sovietice”.

Doamna Prof. univ. Egenia Bojoga, în „Mutilarea memoriei identitare la românii basarabeni”, a pornit de la o legendă redată de scriitorul Cinghiz Aitmatov în cartea sa „O zi mai lungă decât veacul”– Legenda Mancurtului, pentru a explica cum a fost mutilată memoria identitară la românii basarabeni.

Mai reținem și comunicarea Doinei Jela, „Varșovia – lecție de memorie”. Într-o vizită recentă în Polonia, scriitoarea a descoperit peste tot în Varșovia, pe ziduri, pe bănci, în librării, semne care aduc aminte de cei care s-au jertfit pentru ca cei de astăzi să se bucure de libertate. Nici vorbă de literatura de divertisment de la noi, care ne îndeamnă să uităm totul și să luăm totul de la capăt. Conferențiara a identificat la polonezi un proiect de țară, care înseamnă dăinuirea prin memorie și conservarea identității prin memorie.

În după-amiaza ultimei zile au conferențiat criticul de artă Doina Mândru, „Un manuscris inedit descoperit după publicarea Jurnalului Alicei Voinescu (Pontigny, 1936)” și doamna Raluca Naclad – „Experiențe carcerale, asumate ca trepte ale desăvârșirii. Note pe marginea volumului Supraviețuitorii de Anca Ștef și Radu Ștef”, iar Dr. Andreea Cârstea a prezentat Memorialul Victimelor Comunismului și al rezistenței de la Sighet. Primul muzeu al comunismului din lume, acesta a fost desemnat în anul 1998 de Consiliul Europei printre locurile de păstrare a memoriei din Europa, alături de Memorialul de la Auschwitz sau cel al păcii din Normandia.

„Eu cred că ce s-a întâmplat acum la Putna e un miracol”

Ultimele comunicări au aparținut doamnelor Elena Murariu, pictor și restaurator, „Etica restaurării picturii bisericești. Studiu de caz: Biserica Mănăstirii Gura Motrului” și Dr. Cristina Cojocaru, „Interferențe ale memoriei. Etica restaurării straturilor suprapuse de pictură murală”.

În după-amiaza zilei de sâmbătă, în mijlocul participanților s-a aflat din nou Înaltpreasfințitul Pimen, care a spus că „Trebuie să aducem în mintea și în inima tinerilor de astăzi aceste vestigii, acest tezaur, aceste lucruri mai grele. Pentru că, încet-încet, istoria dispare, și starea morală de azi este așa cum este.”

În încheiere, domnul Adrian Alui Gheorghe a spus: „În vremuri anormale, orice lucru normal este un miracol. Eu cred că ce s-a întâmplat acum la Putna e un miracol, deși un mare semn de normalitate. […] Închei cu un îndemn al lui Virgil Cândea de la București, la o lansare de carte: Să nu uităm! Să nu uităm împreună!”.

Doamna Teodora Stanciu a propus, ca o concretizare a discuțiilor din cadrul acestui Colocviu, realizarea unei petiții care să vizeze anularea efectelor de ștergere a memoriei care pot apărea prin Legea 217/2015.

Colocviul s-a încheiat printr-un pelerinaj la Memorialul Sighet, în ziua de duminică, 23 august, realizat cu sprijinul Centrului Cultural „Bucovina”.

Mesajul pe care toți participanții l-au afirmat este că necesitatea cunoașterii istoriei este fundamentală pentru mersul înainte al unei persoane și al unei comunități. Un om fără trecut este un om fără viitor. O țară fără trecut este o țară fără viitor. Dacă dorim să avem un viitor, trebuie să cunoaștem trecutul. Orice demers de ștergere a trecutului are efecte distructive asupra celor din prezent și asupra generațiilor viitoare. (Ieromonah Ieremia ‎Berbec, T. Rusu)