Alături de părintele Cleopa au fost adăugate, spre pomenire la slujbă, multe alte nume de preoţi şi călugări.

Slujba a fost oficiată de arhim. Arsenie Butnaru, stareţul Mănăstirii Vlădiceni din judeţul Iaşi, care a răspuns invitaţiei adresate de părintele paroh Mihai Mărgineanu. Mărturisind că părintele Cleopa a fost unul dintre cei care i-au îndrumat primii paşi în viaţa de mănăstire, părintele arhim. Arsenie Butnaru a făcut la sfârşitul slujbei de pomenire, o emoţionantă evocare, spunând printre altele: "S-au scurs foarte repede sau foarte greu 17 ani de când marele duhovnic, Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie de la Mănăstirea Sihăstria, a plecat către uşile Împărăţiei cerurilor, chemat acolo pentru a primi plata de la Stăpânul Hristos, pentru toate ostenelile sale, dar mai ales pentru dragostea pe care a avut-o pentru toţi oamenii Îmi aduc aminte cum Părintele Cleopa insista foarte mult către credincioşi pentru a trăi curat şi a-L iubi pe Hristos şi întotdeauna amintea de frica de moarte. Pentru că frica de moarte, te păzeşte de păcat spunea el, amintind de cuvântul Sfântului Vasile cel Mare: «Firea filosofiei este pomenirea morţii». Deasa cugetare la moarte te fereşte de rău şi te îndeamnă a te sârgui spre fapta bună. Părintele avea un cuvânt pentru fiecare, pentru cei în vârstă, pentru cei căsătoriţi, dar şi pentru cei tineri, pe care îi sfătuia ca o mamă iubitoare:«Dragul mamei, vă rog, dimineaţa, când vă sculaţi să vă rugaţi, măcăr o jumătate de ceas, dacă nu mai mult, sara tot aşa, când staţi la masă şi când vă ridicaţi de la masă, tot aşa. Iar în timpul zilei să rostiţi Rugăciunea inimii: Doamne Iisuse, Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul sau păcătoasa». De asemnea, insista foarte mult pentru a participa toţi creştinii la Sfânta Liturghie, când Mântuitorul Se jertfeşte pe Sfânta Cruce pentru noi oamenii..."

Părintele paroh Mihai Mărgineanu a mulţumit părintelui stareţ, precum şi tuturor creştinilor prezenţi la această slujbă de pomenire, adăugând: "Întâlnirea cu Părintele Cleopa a fost şi pentru mine o experienţă cu totul deosebită. Am admirat la Părintele Cleopa elocinţa, argumentul, adâncimea cugetării, jertfelnicia, dar mai ales smerenia lui. L-am văzut pe marele duhovnic cum se smerea pe sine în faţa preoţilor tineri: îl salutau spunându-i  «săru´mâna», iar el le răspundea tot cu «săru´mâna». L-am văzut cum cerea ca el să le sărute mâna preoţilor veniţi să îl asculte. Mărturisesc că eram impresionat de două lucruri atunci când mergeam la Mănăstirea Sihăstria: faptul că era o mare afluenţă de tineri şi faptul că vedeam acolo mulţi intelectuali, cu bună instruire, care veneau să îl asculte pe bătrânul Părinte Cleopa. Trebuie să recunoaştem, la rădăcina devenirii duhovniceşti a fiecăruia se află şi modelul luminos şi cuvântul înţelept al unui preot. Consider că mai ales în perioada anilor regimului comunist, părinţii aceştia înduhovniciţi au reuşit să contrabalanseze întreaga politică atee care se făcea cu tinerii. De aceea în ciuda prigoanei, aproape în fiecare familie exista, fie un preot, fie un călugăr sau o călugăriţă, care să se roage pentru toţi membrii familiei, dar şi să vegheze întru împlinirea rânduielilor creştineşti.

Astăzi, mai mult ca oricând, consider că trebuie să ne îndreptăm privirea spre biserică şi mănăstire, să ne aplecăm spre citirea cărţilor duhovniceşti, ca sufletul nostru să primească bucuria netrecătoare a cunoaşterii lui Dumnezeu şi să devină mai iscusit şi mai vioi în a discerne ce este bine de ce este rău în mulţimea de posibilităţi pe care ni le oferă lumea aceasta."

          După slujba de pomenire, s-a putut viziona filmul documentar realizat de Trinitas TV despre părintele Cleopa Ilie în anul 2005, cu sprijinul tehnic al domnului Valentin Burlacu de la Rofilco, care a mai oferit o surpriză: vizionarea filmului primei vizite la Biserica Toma Cozma a Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan în anul 2009 şi cuvântul rostit cu acel prilej, cuvânt prin care a accentuat importanţa vieţii creştine în comunitatea parohială, în care biserica trebuie privită ca un „acasă” de către fiecare creştin.