În cele mai multe țări din Europa, Educația Religioasă constituie parte integrantă a curriculei în școlile de stat, chiar dacă modul de reglementare diferă de la o țară la alta. Această stare de fapt este o expresie firească a conștiinței că Europa însăși a fost construită pe un set de valori culturale, sociale și spirituale de o evidentă inspirație religioasă, precum și o recunoaștere a rolului educației religioase în dezvoltarea personală a unui om și a contribuției sale la cultivarea coeziunii și responsabilității sociale.   

Dacă educația pentru secolul XXI ar trebui să se fondeze măcar pe cei patru piloni descriși de Raportul Delors (UNESCO, 1996), şi anume: a învăța să cunoaștem, să lucrăm, să fim și să trăim împreună, atunci necesitatea de a lua serios în considerare dimensiunea religioasă a formării copiilor devine din ce în ce mai greu de ignorat și încă și mai greu de contestat, în actualul context socio-politic din Europa și de dincolo de ea, marcat puternic de o amplificare rapidă, îngrijorătoare a extremismului religios. În acest context, Consiliul Europei a emis, în ultimii ani, mai multe recomandări prin care tocmai încurajează guvernele să integreze ora de Religie în trunchiul comun, deoarece această disciplină de studiu ajută copiii să dobândească un set de competenţe fundamentale, esenţiale pentru dezvoltarea lor intelectuală şi pentru a-i pregăti în vederea asumării dimensiunii multiculturale şi multireligioase a societății în care trăiesc. În consecinţă, chiar acele guverne care nu încurajau în mod deosebit până acum prezența orei de Religie în şcoli iau în calcul în prezent posibilitatea modificării poziţiei lor în această privinţă.  

Aşadar, România nu constituie nici pe departe o excepţie în cadrul Uniunii Europene în ceea ce priveşte prezența orei de Religie în şcolile publice. Mai mult, prevederile legale de până acum privind organizarea acesteia arătau întotdeauna un deosebit respect şi o preocupare consistentă pentru asigurarea exercitării în bune condiții a libertăţii religioase, prin implicarea activă a comunităţilor religioase în acest proces, garantându-se în acelaşi timp oricui dreptul de a nu lua parte la această oră. De asemenea, acesta este un model de inclusivitate, rămânând deschis tuturor cultelor religioase din ţară recunoscute de Stat şi păstrând cerinţele minime pentru obţinerea sprijinului din partea acestuia la un nivel destul de scăzut.   Acestea fiind spuse, ne exprimăm îngrijorarea față de modificările cadrului normativ şi, mai ales, faţă de aplicarea lor dintr-o perspectivă evident laicizantă ce pot afecta grav formarea copiilor şi tinerilor din România, mai ales în privinţa puterii lor de înţelegere şi de respectare a valorilor religioase care, în diversitatea lor, sunt parte integrantă din patrimoniul european comun.

Sursa: http://basilica.ro