Între 26-30 ianuarie 2015, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, va discuta în timpul sesiunii sale, raportul și proiectul de rezoluție „Combaterea intoleranței și discriminării în Europa, cu un accent special pe creștinism”. Mai înainte, textul, pregătit de domnul Valeriu Ghilețchi (Republica Moldova, PPE / CD), a fost adoptat în unanimitate de Comisia pentru Egalitate și Non-discriminare a Consiliului Europei la Paris, în data de 3 decembrie 2014.

Reprezentanța Bisericii Ortodoxe Ruse la Consiliul Europei consideră acest proiect de rezoluție și raport ca fiind important pentru monitorizarea și posibila îmbunătățire a situației libertății religioase în Europa. Potrivit Reprezentanței, grupurile religioase, în special creștinii practicanți, se simt foarte vulnerabili în fața susținătorilor materialismul, ai „noii morale”, și a celor care cer excluderea religiei din viața publică (mass-media, educație, cultură și sănătate) argumentând caracterul secular al statului. Noua legislație devine adesea un instrument al acestor tendințe, încălcând drepturile credincioșilor și ciocnindu-se cu libertatea religiei, provocând tensiuni și conflicte în cadrul societății. Textele, așa cum au fost pregătite de Valeriu Ghilețchi, aduc niște reflecții bune și propun unele soluții pentru situația în cauză.

Acest document recunoaște că „acte de intoleranță, discriminare sau chiar violență sunt uneori comise împotriva persoanelor aparținând unui grup religios majoritar” în Europa. Acest lucru solicită luarea de măsuri pentru a proteja orice individ în Europa, indiferent de dimensiunea comunității de apartenență a unei persoane. În timp ce pune accentul pe încălcări ale drepturilor creștinilor din Europa, raportorul subliniază faptul că acesta nu reprezintă un apel de acordare a unui tratament special doar pentru creștini, ci mai mult o încercare de a încuraja Consiliului Europei și statele membre de a respecta libertatea religiei, în general, și să nu discrimineze niciun grup religios particular sau comunitatea. Raportorul reamintește că, în august 2011, Egalitatea Regatului Unit și Comisia pentru Drepturile Omului au recunoscut că cei mai discriminați, decât orice alt grup, la locul de muncă, au fost creștinii. Cu toate acestea, Comisia a retras ulterior această declarație.

Urmează un rezumat al raportului și al proiectului de rezoluție.

Proiectul de rezoluție și raportul vorbesc despre încălcări ale drepturilor creștinilor în ceea ce privește libertatea de conștiință și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea prin intermediul cultului, învățământului, practicilor și îndeplinirii riturilor. Aceste drepturi sunt strâns legate de alte drepturi fundamentale, precum libertatea de întrunire, libertatea de exprimare și libertatea de alegere în educație. Astfel, creștinii se confruntă cu discriminarea la locul de muncă, răspândirea unor stereotipuri negative despre ei, încălcarea dreptului la întrunire liberă, devin victime ale actelor de ostilitate, vandalism și profanare de biserici.

Violarea drepturilor creștinilor la locul de muncă

Există multe cazuri în care creștinii au fost nevoiți să se comporte împotriva conștiinței lor religioase în îndeplinirea funcțiilor lor la locul de muncă, în maniera stabilită de legislația și instruirea profesională.

Pe de o parte, în ceea ce privește sectorul de sănătate, Rezoluția Adunării Parlamentare 1763 (2010) privind Dreptul la obiecția de conștiință în îngrijirea medicală legală a remarcat faptul că, în majoritatea statelor member ale Consiliului Europei, obiecția de conștiință este reglementată în mod adecvat. În special, se observă că există un cadru legal și o politică cuprinzătoare și clară de guvernare conștiincioasă de către furnizorii de servicii de sănătate, asigurându-se că interesele și drepturile persoanelor fizice care doresc servicii juridice medicale sunt respectate, protejate și îndeplinite. Pe de altă parte, o nouă legislație creează noi situații la locul de muncă, care contrazic conștiința multor creștini. De exemplu, creștinii care trăiesc în țările ce au autorizat căsătoria sau uniunile civile între persoane de același sex, pot fi discriminați.

Raportul oferă exemple de oameni care au refuzat să înregistreze căsătoriile între persoane de același sex și, prin urmare, au fost concediați pe motiv de neconduită (ex. Margaret Jones în Marea Britanie, a fost demisă, dar repusă în funcție în urma unei apel de succes). În martie 2014, Comisia pentru Drepturile Omului din Marea Britanie a emis o serie de documente de orientare cu privire la angajați ale căror convingeri religioase le împiedică asumarea tuturor responsabilităților. În Țările de Jos, legea cu privire la căsătoria între persoane de același sex a fost adoptată în 2001. Apoi a apărut o scutire a funcționarilor publici, care au invocat credințele religioase pentru a nu participa la înregistrarea căsătoriilor între persoane de același sex. Cu toate acestea, de la 1 noiembrie 2014, o astfel de scutire nu mai este permisă. Există o interdicția de a avea orice obiecție cu privire la efectuarea înregistrării unei căsătorii între persoane de același sex. Acest lucru poate fi considerat ca o încălcare a libertății de conștiință a creștinilor și a altor credincioși și necredincioși. Conștiința unui individ funcționar public nu este protejată și de multe ori neacomodarea la locul de muncă și recurgerea la o obiecția conștiincioasă nu funcționează.

Așadar, există o mare nevoie de echilibru între diferitele drepturi și acest lucru trebuie făcut cu multă grijă, pentru a nu provoca intoleranță.

Răspândirea stereotipurilor negative despre creștini

În unele state membre ale Consiliului Europei, creștinii sunt adesea hărțuiți pentru promovarea publică și apărarea valorilor religioase, inclusiv căsătoria tradițională.

În ultimii ani, au existat multe cazuri raportate în mass-media, în care creștinii au fost arestați și chiar închiși din cauza exprimării opiniilor lor religioase legate de o serie de subiecte. De exemplu, câțiva episcopi catolici au fost acuzați sau judecați pentru presupuse încălcări ale legislației care interzice discursul de ură, precum și pentru exprimarea unor valori creștine doctrinare. Mulți alți predicatori creștini au fost, de asemenea, arestați pentru predicarea publică pe străzi. Se pare că la baza acestor procese se află o legislație vagă și prost definită ca „discurs de ură”, care permite ofițerilor de poliție prea zeloși să aplice legea pentru a înăbuși dezbaterile publice.

Mass-media trebuie să se bucure de dreptul la libertatea de exprimare, dar trebuie să respecte credința și modul de viață al credincioșilor, fără cultivarea unui tip delicat de discriminare împotriva creștinilor și a altor religii. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dezvoltat o jurisprudență detaliată privind libertatea religioasă și libertatea de exprimare și a definit îndatoririle statelor în acest sens. Curtea impune statelor membre să fie neutre și imparțiale față de religii și credințe, dar și să asigure protecția împotriva ofensărilor gratuite, incitarea la violență și ură împotriva unei comunități religioase.

Raportul se referă la Legea pentru ordine publică în Marea Britanie, care protejează drepturile persoanelor de a-și exprima opiniile cu privire la comportamentul sexual, afirmând că „pentru evitarea oricărui dubiu, discuție sau critică a conduitei sau practicilor sexuale sau îndemnarea persoanelor de a se abține de la sau de a modifica un astfel de comportament sau practică nu se va considera ca fiind amenințătoare sau cu intenția de a stârni ură.” Această prevedere este echilibrată și ar trebui să fie luată în considerare cu atenție de către statele membre ale Consiliului Europei, atunci când se caută un echilibru între drepturi potențiale de conflict, cum ar fi libertatea de exprimare religioasă și dreptul de a nu fi discriminat.

Încălcarea libertății de întrunire a creștinilor

În Europa creștinii nu au uneori beneficiul libertății de întrunire. Unele evenimente, întâlniri de rugăciune sau servicii sunt perturbate de grupuri atacatoare care nu sunt de acord cu diferite puncte de vedere ale acestor grupuri. Metodele presupun insulte verbale, incitarea la violență, daune materiale și chiar atacuri fizice. De exemplu, în 2013, Colegiul Oxford a interzis o conferință de training creștin pentru că aceștia au spus că o căsătorie este posibilă numai între un bărbat și o femeie.

Acte de ostilitate, vandalism și profanare a locurilor de cult creștine

Ostilitatea în țările europene față de edificii creștine sau alte clădiri și proprietăți religioase este întâlnită în numeroase cazuri de vandalism, distrugere de bunuri și afișări defăimătoare, inclusiv distrugerea sau defăimarea de simboluri creștine, demolarea de locuri de cult și profanarea cimitirelor sau mormintelor din valoarea patrimoniului istoric și cultural. În anul 2010, 84% din actele de vandalism din Franța au fost împotriva locurilor creștine. Cu toate acestea, autoritățile naționale au trecut adesea cu vederea aceste acte.

Având grijă să protejeze drepturile creștinilor ortodocși, Reprezentanța Bisericii Ruse la Consiliul Europei, consideră că este necesară completarea informațiilor furnizate în capitolul Acte de vandalism și profanare (p. 34) din raportul privind atacurile asupra bisericilor protestante și romano-catolice din estul Ucrainei și cu exemple de distrugere a bisericilor ortodoxe și mănăstirilor din estul Ucrainei în timpul ostilităților militare, precum și cu exemple ale atacurilor și umilințelor preoților și credincioșilor ortodocși din regiune (Mitropolitul Onufrie, Șeful Bisericii Ortodoxe Ucrainene, scrisoare către Președintele ucrainean P. Poroşenko despre atacurile asupra preotului ortodox ucrainieni și clădirilor bisericii, din data de 26 iunie 2014; Declarația Departamentului de Informații Sinodale în ceea ce privește moartea preotului ortodox și amenințările la adresa păcii religioase în Ucraina, din data de 05 august 2014, scrisoarea Patriarhului Moscovei și al Întregii Rusii, Kirill către șefii organizațiilor internaționale, din data de 18 august 2014; Apelul Sinodul al Bisericii Ortodoxe Ucrainene către Președintele Petro Poroșenko privind situația critică în societatea ucraineană, 23 decembrie 2014).

Infracțiunile motivate de ură împotriva grupurilor religioase ar trebui să fie condamnate public, iar autoritățile ar trebui să se asigure că făptașii sunt identificați și urmăriți penal.

Încălcarea libertății de alegere în educația creștinilor

În unele țări europene, există limitări în ceea ce privește dreptul părinților de a opta pentru retragerea copilului lor din clase individuale sau chiar de la un curs întreg, pe care părinții le consideră contrar convingerilor lor religioase, morale și etice, de exemplu, anumite forme de educație sexuală.

Așa se întâmpla în Spania până în 2012, când guvernul a decis în cele din urmă să întrerupă ora obligatorie de „Educație pentru cetățenie”, cu care aproape 55.000 de părinți nu au fost de acord pentru că includea abordări de sexualitate și avort, inacceptabile pentru ei.

În Germania, de exemplu, unii părinți au solicitat o scutire de la orele de educaţie sexuală, deoarece au considerat conținutul acestei învățături contrar eticii sexuale creștine. Școala a refuzat cererea de scutire argumentând că frecventarea școlii este obligatorie în Germania.

Raportul propune ca o posibilă soluție pentru această problemă școlarizarea la domiciliu pentru copiii ai căror părinți au convingeri religioase.

Soluție la discriminarea aflată în creștere a creștinilor

La final, documentul propune conceptul de „acomodare rezonabilă pentru motive religioase”, ca o soluție pentru încălcările existente ale drepturilor creștinilor și a discriminării împotriva lor. Acest principiu oferă o abordare „de bun simț” pentru multe dintre provocările cu care creștinii și alte grupuri religioase se confruntă într-adevăr în Europa. Acomodarea rezonabilă plasează obligația angajatorului de a tolera practica religioasă a unui angajat cu condiția ca acest lucru să nu producă angajatorului o sarcină excesivă. Acest concept se aplică persoanelor, luate individual, care sunt în mod special și personal afectate de un regulament sau de o măsură care împiedică exercitarea deplină a drepturilor lor.

În Europa, acest concept a fost folosit pentru a evita discriminarea timp de mai mulți ani, iar în America de Nord a fost aplicat cu succes la religie sau credință. Obiectivul urmărit prin conceptul de acomodare corespunzătoare este, prin urmare, acela de a nu exclude aplicarea generală a legii, ci de a înlătura barierele cu care se confruntă persoanele în situație de discriminare din motive legate de religia lor, vârstă, sănătate sau alte motive.

Posibila extindere a datoriei de acomodare rezonabilă față de religie, vârstă sau alte motive nu este în mare măsură acceptată de statele membre ale Consiliului Europei în prezent. Doar câteva dintre ele aplică în mod oficial datoria de acomodare rezonabilă pentru alte motive, în afară de cazul dizabilităților, de exemplu Bulgaria și Suedia.

Acest principiu ar putea deveni un ghid important pentru dezvoltarea legislației. Poate, de asemenea garanta prezența netulburată a religiei în societate, contribuind în același timp la stabilirea unui consens între diferite grupuri sociale și politice într-o țară.