1. Poziția Patriarhiei Române privind construirea Catedralei Mântuirii Neamului nu este atac la persoană, ci apărarea ei în fața atacurilor repetate ale unor persoane, publicații sau ONG-uri ostile acestei lucrări.

Biserica Ortodoxă Română își desfășoară activitatea și contribuie la viața societății românești în cadrul legal existent și în modul său specific. Când construiește sau repară locașuri de cult, ea primește uneori fonduri din bani publici pentru că: a fost deposedată de multe proprietăți în secolul al XIX-lea și în timpul comunismului, membrii ei sunt cei mai numeroși contribuabili la impozitele către stat, deține cele mai multe monumente istorice și de artă care fac parte din patrimoniul național și nu este susținută din fonduri externe.

Întrucât lucrările de construire a Catedralei Mântuirii Neamului au început, în prezent se desfășoară, cu aprobarea Sfântului Sinod, o amplă colectă în toate parohiile și mănăstirile din Patriarhia Română, pe bază de chitanțiere special imprimate pentru susținerea financiară a acesteia.

2. Dacă în majoritatea democrațiilor europene occidentale, inclusiv în cea franceză, Biserica majoritară este susținută, în diferite moduri, din bani publici, și cultele din România pot fi sprijinite parțial din bani publici. În Statele Unite ale Americii situația este diferită, pentru că acolo bunurile Bisericii nu au fost naționalizate, cum s-a întâmplat în mai multe state europene, care, din acest motiv, au prevăzut măsuri compensatorii pe termen lung.

3. Catedrala Mântuirii Neamului va completa lucrarea ei spirituală cu activitatea socială (cantină pentru pelerinii săraci, centrul de diagnostic și tratament, etc.), ea având astfel o multiplă utilitate publică.


4. Biserica Ortodoxă Română nu se conduce după sondaje de opinie publică, adică nu se orientează după procente schimbătoare, ci după percepte religioase statornice. Preocuparea ei principală nu este popularitatea din sondaje, ci conștiința datoriei pastorale și misionare în fața lui Dumnezeu și a credincioșilor pe care-i slujește, indiferent de gradul de democrație al societății în care se află Biserica.

5. Dialogul Bisericii Ortodoxe Române este mai întâi un dialog viu și concret cu cei care participă constant la viața ei și o ajută efectiv, nu rămân simpli spectatori critici, sceptici sau indiferenți.


Biserica noastră nu exclude dialogul cu oameni de alte credințe și convingeri, când aceștia apără sau promovează valori perene, nu doar mode efemere sau atitudini conjuncturale partizane.