Rezolvarea problemelor esenţiale este în credinţă.
(Constantin Teodorescu)

Viaţa unui om este o împletire extrem de complexă între diverse laturi ale existenţei. Vedem foarte puţin şi înţelegem şi mai puţin din ce este un om. Îl judecăm sau îl apreciem după cum unele fapte se întreţes cu existenţa noastră. Privirea ne rămâne de multe ori strict epidermic şi ochiul nostru nu distinge toate reliefurile. Ceva înlăuntrul lui refuză să meargă mai la adânc.

Nu ştiam când va veni acest moment. Am sperat mereu că se va întâmpla să ne regăsim mai mult timp împreună şi să-l văd povestind. Doar atât. L-am văzut vorbind cu pacienţii, l-am văzut operându-i, l-am văzut scriind, l-am văzut adresându-se publicului, l-am văzut suferind… suferind crâncen… L-am văzut. Îmi doream – cum mi-am dorit mereu – să-l văd povestind. Să stăm undeva şi să las aparatul să înregistreze fiecare cuvânt şi fiecare pauză. Şi apoi să mă retrag undeva şi să îl ascult. Să ascult acea poveste. Să o reascult. Şi s-o aştern pe hârtie.

Acum tot ce a rămas voi încerca să aşez într-o altă ţesătură. Va fi o altă poveste. Despre el dar nu a lui. Va fi ceea ce ochiul meu a văzut. Am ratat povestea adevărată. Acum încerc să alătur fragmente, unele lângă altele. O poveste ce va fi a mea. Despre el. Sentimente, gânduri, amintiri, fotografii, imagini, cărţi…

Sar ca pe un şotron. Cu ambele picioare. Sau, cum ar fi spus El: „nu mai da din cap, dă din encefal!”. Cu ambele picioare şi dând din encefal. E greşit desenul şotronului. De ce trebuie să sar? Nu pot doar să păşesc? Dar unde voi simţi că este graniţa? Este oare o graniţă?

L-am văzut iubind. Oamenii, chirurgia, arta. Pe Dumnezeu. I se citea în privire. Şi în mâini. Când l-am revăzut… am tresărit. Îi căutam privirea şi mâinile. Acestea se smulseseră din trupul său. Adesea îl vedeam privindu-şi mâinile. Parcă-şi vorbeau. Cu siguranţă-şi vorbeau. Ochiul a plecat din ochi, mâna a plecat din mână. Le-am regăsit, şi am tresărit, când am privit şi când am strâns mâna scumpei sale Ana. Şi m-am bucurat în durerea aceea. Privirea şi mâna care iubeşte.

(la un an de la despărţirea fizică de dr. Constantin Teodorescu)