Convertire? 12 religii în 12 luni
Andrew Bowen a fost hindus în ianuarie, bahai în februarie, zoroastrian în martie, iudeu în aprilie, budist în mai, agnostic în iunie, mormon în iulie, islamic în august, sikh în septembrie, wicca în octombrie, jain în noiembrie şi creştin în decembrie.
Aţi auzit de omul care a practicat 12 religii în 12 luni?
De ce oare? Conform portalului creştin Christianpost, Bowen are 29 de ani şi locuieşte în Lumberton, Carolina de Nord şi a devenit creştin în liceu, însă avea ceva apropiere de fundamentalism. Şi-a întâlnit soţia în facultate. S-au căsătorit şi au doi copii. În 2008, când sarcina soţiei sale îi ameninţa viaţa, cuplul a fost nevoit să avorteze copilul. Ea a devenit mai credincioasă în religia creştină, iar el s-a împietrit împotriva lui Dumnezeu.
Mai târziu, a lansat „Proiectul Convertirea” prin care a studiat şi practicat o credinţă în fiecare lună, condus de un mentor al fiecărei religii. El scrie acum o carte în care îşi povesteşte experienţa. Bowen meditează zilnic folosind diverse cărţi de rugăciune şi merge la Liturghia catolică ocazional.
Angajamentul lui Bowen de a petrece un an căutând adevărata religie este lăudabil. I-au trebuit multă disciplină şi dedicare pentru a face acest lucru.
În acelaşi timp, zbaterea de a acoperi o plajă atât de largă de religii are ceva de show, ca o întrecere cu Dumnezeu din care nu poţi ieşi câştigător. Religia este o matcă în care să-ţi odihneşti sufletul şi să îţi găseşti împlinirea spirituală, nu un maraton al diversităţii, în care îţi impui să treci prin diverse experienţe haotice.
Aici este problema: odiseea lui Bowen ca oarecând cea a lui Ulisse, se bazează pe premiza politeistă veche că trebuie să îl căutăm pe Dumnezeu până Îl găsim. Creştinismul, prin contrast, spune clar că Dumnezeu ne caută pe noi: „Dumnezeu ne-a arătat dragostea pentru noii prin aceasta: Hristos a murit pentru noi când noi încă eram păcătoşi” (Romani 5, 8). Hristos a spus că „a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut” (Luca 19, 10).
Un campion olimpic precum Michael Phelps dacă pleacă de pe malul Californiei, va ajunge mai aproape de Hawaii decât mine, însă în mod sigur amândoi ne vom îneca în ocean, mai devreme sau mai târziu. O căutare a lui Dumnezeu fără o chemare a Lui este sortită eşecului, este un efort demiurgic inutil. Studiul fără epicleză, aprofundarea fără invocaţie, studiul fără rugăciune sunt zadarnice. Orice relaţie dintre un om păcătos şi Dumnezeu trebuie umplută de harul dumnezeiesc.
Aşadar orice slalom între religii fără o angajare totală a inimii spre iubirea Creatorului şi fără chemarea Lui în universul nostru spiritual, este doar un show mediatic extremist, un demers magic şi o expresie a interiorităţii artificiale în căutare de senzaţional.
