A fost o vreme când telecomunicaţiile dintre copii erau efectuate cu ajutorul a două cutii de conserve legate cu sfoară sau, în cazul unora mai norocoşi, cu un aparat walkie-talkie. Dar astăzi telefonul mobil a devenit omniprezent pe terenul de joacă din şcoli, chiar şi unii copii de cinci ani având telefoane proprii. Cei mai mulţi părinţi aduc argument pentru cumpărarea de telefoane mobile copiilor lor faptul că se simt foarte liniştiţi datorită posibilităţii pe care o au astfel de a fi în contact cu copiii lor în orice moment. Toate cercetările privind această tendinţă sugerează  că părinţii cred că pot îmbunătăţi siguranţa şi protecţia copiilor lor dându-le un telefon mobil. Totuşi, această tendinţă a creat îngrijorări. Psihologii au avertizat că cei mici ajung să fie dependenţi de telefon. Ei au sugerat de asemenea că aceştia nu sunt pregătiţi să înţeleagă responsabilităţile financiare ce decurg din folosirea telefonului mobil.

(Lect. Univ. Dr. Andrei Drăgulinescu, Idolii “fără fir” telefonia mobilă şi poluarea electromagnetică, Editura Christiana, Bucureşti 2010, pp. 182-183)