Ca de fiecare dată, pregătirile pentru hramul unei chilii impresionează prin grija pentru fiecare detaliu în înfrumuseţarea bisericii mari (katolikonul) cu cele mai alese podoabe, pentru primirea pelerinilor şi a părinţilor de la alte mănăstiri, dar, în special, pentru păstrarea cu sfinţenie a rânduielilor liturgice.

Prima parte a privegherii a început la ora 18:00 cu slujba Vecerniei şi a Utreniei şi a luat sfârşit după ora 3:00, în toiul nopţii. Slujba s-a reluat cu citirea ceasurilor şi Sfânta Liturghie, de la ora 7:00 până la ora 11:00, când alaiul de cântări s-a îndreptat către trapeza schitului, şi, după masă, din nou în locaşul de cult, pentru încheierea privegherii. Pomenirea ctitorilor a avut loc, ca de fiecare dată, a doua zi, la slujba de seară.

Bucuria a fost potenţată şi de prezenţa, în mijlocul soborului format din numeroşi părinţi slujitori veniţi din ţară, a Mitropolitului Pavlos de Drama, unul dintre cei mai iubiţi şi invitaţi arhierei în Sfântul Munte, un mare iubitor al privegherilor şi al muzicii psaltice, el însuşi un exponent al intepretării în stil athonit.

Strana întâi a fost reprezentată de către Corul „Byzantion“, prin cântări în limba greacă ce şi-au găsit corespondentul în româneşte datorită buchetelor athonite publicate de către Schitul Lacu, prin monodiile conduse de către dăruitul părinte diacon Adrian Stolnicu (Catedrala Patriarhală).

Atmosfera privegherii athonite, un inconfundabil regal bizantin al cântărilor vechi de secole, cu mireasmă de tămâie, ceară şi foi de dafin, s-a regăsit în plinătatea ei nu doar la Mănăstirea  Vatopedi, care în aceeaşi noapte îşi sărbătorea hramul, ci şi la schitul românilor athoniţi, care fac cinste Sfântului Munte prin dragostea şi angajamentul lor faţă de rugăciune prin predanie. (Adrian Sîrbu)