Credinţă, tradiţie şi continuitate la Ciocăneşti
De un sfert de veac, preotul Ilie Rusu din Parohia Ciocăneşti, judeţul Suceava, împreună cu familia sa şi cu enoriaşii de la Valea Bistriţei, caută să menţină frumoasele tradiţii moştenite de la înaintaşi. Mai mult, în ultimii ani, la iniţiativa Parohiei Ciocăneşti, sunt organizate trei festivaluri reprezentative pentru Bucovina.
Satul Ciocăneşti este localitatea cea mai reprezentativă de pe Valea Bistriţei Aurii. Aceasta deoarece Bistriţa Aurie pătrunde în depresiunea Ciocăneşti, cu terase splendide pe care se înşiră casele satului. Gospodăriile se întind pe distanţa mai multor kilometri, destul de uniform, fiind legate între ele ca verigile unui lanţ. Şoseaua merge aproape paralel cu râul. Din trunchiul principal al aşezării se desprind numeroase ramificaţii. Majoritatea gospodăriilor sunt situate pe terase, uneori chiar deasupra frunţii acestora, vrând parcă să ocupe o poziţie cât mai la vedere. Ceea ce atrage atenţia în mod deosebit la Ciocăneşti este însă pitorescul caselor, dar mai ales ornamentaţiile exterioare realizate în culori variate, reprezentând motive florale, zoomorfe sau geometrice, de obicei stilizate. Casele din lemn cu cochete balcoane decorate prin traforaj cu pereţii văruiţi în alb, iar mai recent cu culori vii şi cu un confort interior pe măsură, nealungându-se tradiţionalul amenajării curţilor gospodăreşti. „Casele noastre sunt icoane ale spaţiului şi timpului în care trăim. Iscusiţii meşteri locali se inspiră de fapt din cusăturile ce apar pe iile şi fotele, cămăşile şi brâiele, bârneţele şi bontiţele, chimirele şi priştorile lor sau din motivele întâlnite pe frumoasele lor covoare şi lăicere. Nedespărţindu-se în acest dialog al artei tradiţionale, de modelele tipice, ale ouălor încondeiate la Ciocăneşti, devenite ulterior imagine şi brand, dar şi tentaţie şi provocare. Nicăieri pe cuprinsul Bucovinei nu se află, pe un spaţiu atât de mic, atâta bogăţie de cultură montană, atâta credinţă ortodoxa curată, atâtea amintiri scumpe ale trecutului nostru familiar, decât la Ciocăneşti. Aici raiul nu există şi nici nu poate fi închipuit fără credinţa dreaptă în Învierea lui Hristos. De aceea, arhiva noastră este credinţa şi Biserica ortodoxă strămoşească, ea fiind locul nemărginitei iubiri dumnezeieşti. Cât priveşte credinţele, tradiţiile şi obiceiurile care se mai păstrează în mare parte şi azi la Ciocăneşti, socotesc să le menţionăm, deoarece definesc sufletul bucovineanului ca un izvor nesfârşit de frumoasă poezie. Ele nu contravin învăţăturii noastre creştine, ortodoxe, ci dimpotrivă o întregesc şi o fac accesibilă, pe înţelesul creştinului de rând”, a remarcat preotul paroh Ilie Rusu.
De la mirajul zborului la nobila misiune preoţească
După ce a absolvit Liceul „Dragoş – Vodă” din Câmpulung – Moldovenesc, actualul preot paroh din Ciocăneşti, Ilie Rusu, la îndemnul duhovnicului, cu tot mirajul şi frumuseţea zborului, de care era cuprins, a renunţat la o viitoare carieră de pilot, începută la Școala de Aplicație pentru Forțele Aeriene Bobocu, judeţul Buzău. Fusese apoi printre primii instructori – antrenori şi constructori de deltaplane din România anilor ’80. A renunţat să profeseze la Intitutul de Cercetări şi Amenajări Silvice Câmpulung – Moldovenesc, făcând parte din primele generaţii de analişti programatori care operau pe calculatoarele româneşti de început, vestitele Felix – C, pentru ca ulterior să se împlinească în a urma misiunea preoţească. Preotul Ilie Rusu a absolvit Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iaşi şi s-a căsătorit apoi cu tânăra doctoriţă Iliada – Luciana. Au hotărât ca împreună să slujească într-o parohie de sat, ca preot şi respectiv ca medic de familie. În cei 25 de ani de preoţie, toţi fiind numai la Ciocăneşti, împreună cu sprijinul enoriaşilor, a restaurat şi reînnoit în întregime biserica parohială, resfinţită pe 17 august 1997. Cu acea ocazie, a răspuns invitaţiei de a participa şi Regele Mihai I al României, împreună cu Regina Ana. A fost prima participare a Majestăţii Sale, la o târnosire de locaş sfânt, de după înlăturarea Sa, din anul 1947. În ani, după grija avută pentru o pastoraţie cât mai deplină dar şi pentru completarea utilităţilor curente şi necesare în sfânta biserică, la casa parohială şi în parohie, s-a repictat interiorul bisericii în anii 2008-2009, iar concomitent, între anii 2004 – 2014, s-a construit în apropierea bisericii parohiale un aşezământul cultural-filantropic închinat Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, în stilul tipic caselor din Ciocăneşti, sfinţit în ziua de 11 mai 2014.
„Preotul de sat trebuie să-şi iubească parohienii”
Comuna Ciocăneşti a fost desfiinţată în anul 1968. Scoţând însă în valoare tradiţiile şi obiceiurile locale, revigorându-le cu sprijinul celorlalţi vrednici iniţiatori, cu toate că este o localitate mică de munte, preotul Ilie Rusu a contribuind decisiv la reînfiinţarea ei din anul 2002. De asemenea, a iniţiat şi a pus bazele Festivalului Ouălor Încondeiate şi ulterior la Festivalul Păstrăvului. Parohia Ciocăneşti, prin purtarea de grija a preotului Ilie Rusu, sprijinit de preoteasa Iliada, organizează anual din anul 2011, pe 15 august, la Ciocăneşti, sub patronajul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, un proiect unicat în ţară, care vizează vădit, popularizarea muzicii clasice în mediul rural - la sat. Manifestarea denumită „MUZICAMERFEST” propune să se întâlnească în măiestrie şi creaţii muzicale, interpreţii şi compozitorii tineri de muzică clasică, neprofesionişti, cu un public cât mai iubitor şi ataşat de valorile acestui gen de muzică. Preotul paroh de la Ciocăneşti Ilie a publicat patru cărţi şi peste 50 articole de specialitate (teologie, istorie, psihologie religioasă, etnografie şi folclor), apărute în ţară şi străinătate, unde a susţinut conferinţe sau este editor colaborator. Are absolvite cursurile master în specialitatea - psihologie religioasă, la Universitatea din Salzburg-Austria, între anii 1997-1998, şi este doctor în Istorie bisericească din anul 2011. Prezbitera Iliada este medic primar în medicina de familie, cu supraspecializare în specialitatea geriatrie – gerontologie şi cu competenţă în ecografie generală. Dincolo de aceste împliniri pastorale şi familiar - personale care vin din vocaţia misiuni sacre, părintele Ilie ne mărturiseşte că „preotul de sat trebuie să-şi iubească parohienii săi cum îşi iubeşte propria familie. Inima să-i bată şi pentru bucurii şi pentru neputinţe şi pentru căderi şi pentru ridicări. Să se zbată cu puterea Cuvântului, să stăruiască în multă rugăciune, tact şi răbdare aleasă, să fie la zi cu provocările timpului”.
