La slujbă au fost prezente două foste deținute politic în timpul regimului comunist ateu din România, Galina Răduleanu și Niculina Moica. La finalul slujbei, cele două invitate au primit din partea Preasfințitului Părinte Macarie, cea mai înaltă distincție a eparhiei, Crucea Nordului. În Duminica Mironosițelor, din 12 mai 2019, după Sfânta Liturghie oficiată de către preotul paroh Alexandru Ardelean, în biserica parohială din Oslo, aducând cuvenitul omagiu femeii creștine de pretutindeni, distinsele credincioase au dat o mărturie vie înaintea enoriașilor prezenți la slujbă, vorbindu-le despre ororile regimului comunist ateu și despre curajul și primejdia mărturisirii.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitului Episcop Macarie a rostit un cuvânt de învățătură:

„Mulțumim Preamilostivului Dumnezeu că ne-a învrednicit să avem în mijlocul nostru două doamne ale demnității mărturisitoare românești anticomuniste: doamna Galina Răduleanu, medic, fiica preotului Boris Răduleanu, arestată la 24 de ani, dimpreună cu tatăl său și cu fratele său, condamnată la șapte ani de închisoare, petrecuți la Uranus, Jilava, Arad și Oradea și doamna Niculina Moica, arestată la numai 15 ani, care a petrecut cinci ani în închisorile de la Târgu Mureș, Jilava, Botoșani, Arad și Oradea, la rândul ei avându-și tatăl ei arestat. Iată, așadar, două tinere care în întunecatul regim comunist au avut acest curajul de a scrie și spune ce gândesc, de a înfrunta cu vitejie ororile anchetelor, proceselor, penitenciarelor, păstrându-și ținuta morală și după ce au fost eliberate.

Cum spunea o altă mare mărturisitoare a închisorilor comuniste, Aspazia Oțel-Petrescu, aceste femei au fost răstignite cu un braț ridicat spre cer, pentru dragostea de Dumnezeu, iar cu celălalt spre neamul românesc, pentru dragostea de țară. Cuvintele sunt neputincioase să zugrăvească suferințele, dramele, dar și înălțările sufletești și călirea morală prin care au trecut mărturisitoarele noastre, și prețuim ca un mare dar faptul că avem șansa de a le avea printre noi, de le asculta mărturiile.

Cinstim, în aceste zile, într-o manifestare care a început încă de vineri, prin săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, continuând prin evenimentele dedicate și culminând cu Sfânta Liturghie din ziua Sfintelor Mironosițe, prin doamnele Galina și Niculina, toate femeile creștine din neamul nostru care au dus crucea mărturisirii, devenind, astfel, ca mironosițele, și vestitoare ale învierii. Avem un nor de mărturii, de-a lungul istoriei, privitor la curajul, demnitatea, sacrificiul atâtor femei, și mă refer nu doar la perioada comunistă. Să ne gândim la doamna Maria, soția Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, la Despina Milița, soția Sfântului Voievod Neagoe Basarab, la femeile cuvioase care în pustnicie și mănăstiri au petrecut și, iată, la martirajul și mărturisirea din vremea bolșevismului anticreștin și ateu. Ne gândim și evocăm astăzi și femeile care au ținut țara în palmele lor muncite și în obrajii lor brăzdați de lacrimi atunci când soții lor erau pe front sau închiși, femeile care au avut o altfel de mărturisire, discretă, dar nu mai puțin importantă.

Îndemn credincioșii ca noi, în Biserică, să cinstim mai consecvent și nu doar în această minunată zi a sfintelor mironosițe femeile creștine ale neamului, ci să ne aducem aminte, să ne rugăm și să vorbim despre jertfa acestor femei permanent. Nu doar pentru că așa este drept, ci și pentru că avem nevoie imperioasă de astfel de mărturii, de astfel de repere, pentru că suntem obligați să le cinstim, să le înțelegem, să le prețuim și să le urmăm, după puteri. Pentru că mărturia acestor doamne ale demnității creștine românești a fost esențială pentru supraviețuirea noastră că neam și Biserică și de modul în care ne raportăm la ea va depinde și supraviețuirea noastră pe mai departe. Iată ce cruce poate duce o tânără! Iată ce cruce poate duce o adolescentă de doar 15 ani! Așadar, mulțumindu-le și cinstind toate mărturisitoarele și mucenițele de-a lungul vremii, începând cu sfintele mironosițe, să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne facă vrednici de o astfel de moștenire.”