Revenind din Africa în România, de mai multe ori am primit întrebările: „Există creștini ortodocși în Tanzania?”, „Preoții  sunt localnici sau europeni?”, „În ce limbă se săvârșesc sfintele slujbe?”, „Cum arată o biserică ortodoxă în Africa?”, „Cum trăiesc tanzanienii, ce fel de haine poartă, cum arată casele tradiționale, care sunt condițiile de viață, care este hrana lor zilnică?” etc. Aceste curiozități sunt firești și fiecare dintre noi le adresăm, la rândul nostru, celor care tocmai s-au întors dintr-o călătorie într-o țară îndepărtată.

Dar oamenii care ne întreabă nu o fac doar din simplă curiozitate. Ei, știind că mergem să ajutăm la Misiunea Ortodoxă din Tanzania, vor să afle dacă și cum pot ajuta Biserica Ortodoxă din această țară.

Cei care ne urmăresc mai demult au primit deja răspunsuri la întrebările de mai sus. În cursul acestui an, noi am întărit cele povestite anterior cu multe fotografii și, astfel, cred că mulți dintre dumneavoastră s-au lămurit în anumite privințe.

Totuși, astăzi vom aduna într-un text informații despre parohiile și preoții din eparhia noastră. Episcopia Ortodoxă de Arusha și Tanzania Centrală este păstorită de Preasfințitul Părinte Episcop Agathonikos. Centrul Ortodox Misionar din satul Kidamali se află în regiunea Iringa. Aici s-au ridicat până acum 35 de biserici de cărămidă. În această regiune slujesc 15 preoți, toți fiind tanzanieni. Fiecare preot deservește două sau chiar trei parohii. Limba în care se slujesc toate slujbele bisericești este limba Kiswahili, limba oficială vorbită și înțeleasă de poporul tanzanian.

Situația Bisericii Ortodoxe din Tanzania este destul de dificilă din multe puncte de vedere. Traiul de zi cu zi al preoților nu se deosebește cu nimic de cel al oamenilor de rând din sat. Casele lor sunt la fel de mici și de dărăpănate, în cele mai multe cazuri. Lucrează la câmp cu sapa în mână, hrana lor e la fel de săracă, copiii sunt, de multe ori, la fel de neajutorați și de flămânzi. Ei primesc din partea Bisericii un salariu lunar, dar acesta nu acoperă nici pe departe nevoile familiei. Trebuie să-și procure chiar și făina pentru prescuri și vinul necesare pentru Sfânta Liturghie. O altă problemă a preoților  este distanța care trebuie parcursă între parohiile în care slujesc și lipsa mijloacelor de transport. Preasfințitul Agathonikos  încearcă din răsputeri să îi ajute și, în acest sens, a cumpărat motociclete pentru aproape toți preoții. Unii preoți au 6, 7 copii și trăiesc cu adevărat în sărăcie. Vom posta și câteva  fotografii cu familiile preoților Simion, Cosma și Emanuel.

Aici, credincioșii care participă la slujbe nu aduc daruri la biserică. Se așteaptă să primească ei un ajutor și nu au de unde să ajute cu ceva la întreținerea bisericii, a preotului, a cântărețului de la strană. Aceasta nu înseamnă că oamenii nu sunt darnici ci, pur și simplu, nu au bănuții respectivi. Nu se aprind lumânări decât în altar – și acestea procurate cu greu – , nu se dau pomelnice cu bani. Tot ceea ce înseamnă buna funcționare a vieții bisericești, toate cheltuielile de întreținere a bisericilor trebuiesc asigurate de chiriarhul locului. Veșmintele bisericești, Sfintele Vase, reverendele preoților, chiar și lumânările și tămâia sunt aduse din Grecia și România. Acest lucru este foarte, foarte greu, căci știm cu toții că, la călătoria cu avionul, bagajele sunt limitate și fiecare lucru este transportat cu mult efort și cheltuială. Arhiereul trebuie să se străduiască din răsputeri să primească ajutor din afara Tanzaniei. Banii necesari sunt donați de creștini ortodocși din întreaga lume, dar nu este deloc ușor să obții bani ori ca banii să fie vreodată suficienți pentru nevoile de pe teren. De aceea ne bucurăm enorm că și noi, românii, contribuim cu ceea ce putem pentru a-i sprijini pe frații noștri, ortodocșii tanzanieni, aflați în mare nevoie. Mulțumim tuturor celor care ați ales să sprijiniți, prin donațiile făcute pe acest site, la continuarea misiunii ortodoxe în Africa.

Pentru cei interesați, am alcătuit o listă cu Parohiile din Regiunea Iringa:
1.    Sfântul Mare Mucenic Gheorghe – Kidamali
2.    Sfinții Andronic și Atanasia – Kidamali
3.    Sfântul Dimitrie – Iringa
4.    Sfântul Nectarie – Isakalilo
5.    Sfinții Ioachim și Ana – Ugwachanya
6.    Sfântul Apostol Barnaba – Wenda
7.    Sfânta Mare Muceniță Ecaterina - Tanangozi
8.    Sfinții Evlampie și Evlampia – Kiwele
9.    Sfântul Atanasie – Kitapirimwa
10.    Sfântul Hristodul – Msisina
11.    Sfântul Antonie cel Mare – Nduli
12.    Sfinții Constantin și Elena – Kipera
13.    Sfânta Muceniță Paraskevi – Mangalali
14.    Sfântul Ioan Botezătorul – Nzihi
15.    Sfântul Apostol Filip – Kibebe
16.    Sfânta Mare Muceniță Irina - Mkoga
17.    Sfânta Maria Egipteanca – Weru
18.    Sfânta Cruce – Makongati
19.    Schimbarea la Față – Igangidungu
20.    Izvorul Tămăduirii – Makota
21.    Sfântul Pantelimon – Ilalasimba
22.    Sfânta Sofia cu cele trei fiice – Magubike
23.    Sfântul Ioan Teologul – Ibogo
24.    Adormirea Maicii Domnului –Igangimale
25.    Sfântul Vasile cel Mare – Nyamihuu
26.    Buna Vestire – Ipwasi
27.    Izvorul Tămăduirii – Nyamahana
28.    Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași – Idodi
29.    Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul – Tungamalenga
30.    Sfântul Stelian – Kitisi
31.    Sfinții Cosma și Damian – Mapogoro
32.    Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil – Mlowa
33.    Sfântul Nicolae – Sasamambo
34.    Sfântul Ilie Tesviteanul – Mafuluto
35.    Biserica Mănăstirii din Kidamali cu Hramurile Sfântul Arhanghel Mihail, Sfântul Paisie de la Neamț și Sfântul Mina

Știm cu toții că, odată cu terminarea lucrărilor de construcție și de dotare cu cele necesare a bisericilor, este nevoie în continuare de mulți bani pentru ca în ele să se poată săvârși în bună rânduială Sfintele Slujbe prin care credincioșii să se sfințească și, astfel, bisericile să-și împlinească rostul construirii lor. În Africa, bisericile sunt afectate grozav din cauza intemperiilor vremii. Materialele din care sunt construite nu sunt de calitate și rezistența lor în timp nu este de sute de ani, ca la noi. În sezonul ploios, pereții exteriori sunt măcinați de ploile torențiale și trebuie mereu refăcuți. Apar invazii de termite care rod tavanele, dulapurile din Sfintele Altare și tot ce e de lemn trebuie refăcut. Avem chiar un sat, Kalenga, a cărui biserică s-a prăbușit pur și simplu. Biserica avea hramul Sfinților Împărați Constantin și Elena. Acolo, credincioșii din Kalenga sunt nevoiți să meargă în alte sate pentru Sfânta Liturghie.

Intrați aici, dacă doriți să sprijiniți activitatea Centrului Misionar Ortodox din Kidamali, Tanzania.