După învăţătura Sfântului Apostol Iacov: dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârşit în stare să înfrâneze şi tot trupul. Dar, dacă noi punem în gura cailor frâul, ca să ni-i supunem, ducem după noi şi trupul lor întreg. Iată şi corăbiile, deşi sunt atât de mari şi împinse de vânturi aprige, sunt totuşi purtate de o cârmă foarte mică încotro hotărăşte vrerea cârmaciului (Iacov 3, 2-4). Deci cel ce nu vrea să greşească cu limba, orice ar vorbi, lui însuşi să-şi grăiască mai întâi şi apoi altora, şi el însuşi să guste mai întâi din rodul buzelor sale.

(Povățuiri creștine pentru tineri, Colecție coordonată de Ignatie Monahul, Editura Anastasia, București, 2001, p. 86)