La trei ani după cutremurul devastator din Haiti, religia rămâne inima poporului Haitian. Sinistrul eveniment a ucis 300 000 de oameni, iar milioane au rămas fără locuinţă. După 3 ani, supravieţuitorii însă se confruntă cu probleme grave, încercând să-şi reconstruiască casele şi viaţa. Ceea ce este fascinant este faptul că o tragedie ca aceasta a întors la Dumnezeu mulţimi mari de oameni.

Religia a devenit centrul vieţii zilnice pentru cei mai mulţi dintre haitieni. Durerea atâtor pierderi şi speranţa unui nou început au pavat calea către o înţelegere mai adâncă a credinţei.

Acum 358,000 de oameni încă trăiesc în 500 de campusuri răspândite împrejurul capitalei Port of Prince şi în zonele rurale. Aici lipsesc serviciile medicale, educaţia şi sanitaţia, iar epidemia de holeră face zilnic sute de victime. Oportunităţile de serviciu sunt aproape inexistente şi milioane de oameni trăiesc sub limita sărăciei.

Aproape toate resturile au fost strânse de pe străzi, Unele case se reconstruiesc . Organizaţiile umanitare internaţionale au strâns în 3 ani 12 miliarde de dolari pentru ajutorarea celor sinistraţi.

96% dintre haitieni sunt creştini, deşi religia lor este amestecată cu unele practici woodoo tradiţionale.  Credinţa în Hristos este cea care i-a ajutat cel mai mult pe haitieni să treacă peste valul de moarte şi de distrugere de acum trei ani.

Deşi este sărăcie lucie, haitienii sunt de o ospitalitate debordantă.  Bisericile sunt pline de oameni plângând de suferinţă sau de bucurie. Sute de mii de oameni nu au pâinea de a doua zi, însă se bucură cu smerenie pentru ziua de azi. Vieţuitorii din campusurile insalubre se roagă zilnic, mulţumind lui Dumnezeu că au un cort deasupra capului. Organizaţiile umanitare creştine au remarcat o creştere spectaculoasă a credinţei între haitienii, care au înţeles că totul aici pe pământ este trecător, chiar şi viaţa, şi că adevărata viaţă este cu Dumnezeu. De asemenea, haitienii sunt un popor de un optimism debordant. Imensa majoritate speră într-un viitor bun pentru copiii lor, adică să aibă ce mânca şi ce îmbrăca.

La noi, toată lumea se plânge că nu are bani, toţi cârtesc societatea aberantă, ştirile morbid fac prima pagină mereu, deşi mall-urile şi super-marketurile gem de oameni. Suntem pe ultimele locuri la speranţă, la încredere, la optimism şi la speranţa de viaţă.

Oare ce ne-ar trebui pentru a ne întoarce la credinţă, la rugăciune şi la speranţă? Oare un cutremur devastator ne lipseşte pentru a învăţa că bucuria vine numai de la Dumnezeu, şi nu de la materia moartă? Lecţia pe care o predau haitienii întregii lumi ar trebui învăţată pe de rost de un neam care-şi pierde credinţa, asimilând fericirea cu îmbuibarea şi speranţa cu bunăstarea.