„Înțeleptul merge pe cărarea vieții care duce în sus, ca să ocolească drumul iadului care merge în jos” (Pilde 15, 24). Toți știu ce este iadul și că fiecare poate nimeri acolo pentru faptele sale; însă nu toți își amintesc asta si nu toți trăiesc cum se cuvine, așa încât să se vadă că se îngrijesc să scape de iad. Trăiesc așa, în voia sorții: „poate avem noroc și nu nimerim în iad”. Dar unde ne este rațiunea? Și în treburile lumești „norocul” poate să ne scape din mâini, însă într-un lucru atât de însemnat, care o dată săvârșit rămâne neschimbat în vecii vecilor, folosirea cuvântului „noroc” vădește cea mai mare lipsă de rațiune. Deci nu te făli, rațiune, cu puterea ta de înțelegere, dacă nu-ți aduci aminte de aceste lucruri și nu ne îmbii cu cugetări ale vieții, despre cum am putea, fugind de iad, să ne mântuim.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Traducere din limba rusă de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, 2011, p. 28)