mântuire

Să ne păstrăm fecioria sufletului

Sufletul nostru este ca o fecioară, pe care trebuie să nu o întinăm. Vă aduc deci, acest îndemn: să nu întinăm sufletul nostru!

Răceala dintre soţi este consecinţa păcatelor

Iubirea nu are nici început, nici sfârşit, există deodată cu Dumnezeu. Deci, ca să fie depășită această răceală, trebuie să fie dusă o viaţă creştinească.

Oare cât voi suferi, dacă nu Te voi iubi?

Spune sufletului meu: „mântuirea ta Eu sunt”. Voi alerga după această voce și Te voi prinde. Nu ascunde de mine Fața Ta!

O întâmplare minunată despre existența vieții veșnice

Când vei muri, atunci fără ochii cei trupești ai să vezi și ai să viețuiești și toată știința și cunoștința o să ai.

Părinții și nașii de botez sunt datori să învețe copilul să se roage

Rugăciunea este trebuincioasă tuturor oamenilor pentru mântuirea lor şi dobândirea fericirii vremelnice şi veşnice. Astfel, creştinii trebuie să înveţe a se ruga lui Dumnezeu din copilăria lor. Vai şi amar de părinţii şi naşii aceia care cresc pe fiii şi finii lor numai trupeşte, iar de viaţa lor sufletească nu se îngrijesc.

Monahul Damian Ţâru – dacă fugi de ispite, fugi de mântuire

„Cândva, faraon dădea evreilor tot mai mult de lucru, ca să nu-şi mai aducă aminte de Dumnezeu şi să se roage. Acum este un faraon nevăzut care îndeamnă pe călugări să-şi înmulţească averile, grijile şi lucrul, ca să nu mai aibă timp să se roage lui Dumnezeu ziua şi noaptea, aşa cum au făgăduit!”

Adorarea lui Dumnezeu este dor fierbinte

Țelul nostru este Lumina, cum să ajungem la Lumină. Aceasta este cea mai bună avere. Nu există ceva mai mare decât bunătatea, decât Lumina pe care o dăruiește Dumnezeu.

De ce e nevoie să avem legătură cu creația?

Omul nu se mântuiește fără natură, fără creație. El, când se îndumezeiește, se transfigurează odată cu toată creația. De aceea ne raportăm la toată creația, și la soare, și la lună, și la cer, și la pământ. „Materia nu este independentă de noi, pentru că și noi înșine suntem și materie. Noi, de fapt, îndumnezeim o materie – carnea și sângele din trupul nostru. Și îndumnezeind materia noastră, o îndumnezeim și pe cea din jurul nostru”, spune părintele Luca, starețul Mănăstirii Bistrița.

Iubeşte pe cel căzut şi păcătos, câtă nevoie are de tine!

Nu-i aşa că faţă de trupul bolnav avem mai multă grijă şi gingăşie, decât atunci când este sănătos? Ei bine, să ştiţi că şi aceşti nefericiţi, pe care noi îi socotim nişte lepădaţi, aceşti criminali au şi ei inimă omenească, îi mustră conştiinţa, se chinuie. „Cum aşa”, veţi întreba, „suntem datori să îi iubim şi pe ăştia?” Da, tocmai cu ei trebuie să fim mai atenţi, tocmai faţă de ei trebuie să avem cât mai mult tact în cuvinte, fiindcă ei sunt grav bolnavi cu duhul.

Sfânta Cuvioasă Parascheva e printre noi

Ştiu că Sfânta e printre noi; ne gândim la ea ca la un sprijin, ca la o speranţă. La racla ei, ne încărcăm cu energie pozitivă, ieşim din dileme, ni se luminează mintea.

Pagini