Ia spune-mi, bogatule, ce prinos este acela pentru tine a face bine din răpire şi a căuta la daruri, în acoperirea judecăţilor, a judeca cu nedreptate, a căuta la faţa păcătoşilor, căci în dezmăţul mâncărurilor îţi hrăneşti cărnurile spre hrana viermelui neadormit. Şi, îmbrăţişând pe cel mai presus de tine în aur, pentru închipuirea stricăciunii, îl dispreţuieşti pe săracul îndreptăţit de Dumnezeu. Spurci patul în aşternutul femeilor altora, ai relaţii cu bărbaţi fărădelege. Te vezi pe tine ca și cum ai fi nemuritor, încins în veșminte moi, stârnindu-ţi pofta în dănţuirile femeilor şi în fala ofiţerilor, şi călăritul cailor, şi în dispreţuirea săracilor, şi în cuvinte de hulă, şi în cumpărarea lucrurilor frumoase, ca să nu mai vorbim de celelalte lucruri pe care le faci, pe care, ruşine este a le şi grăi. Prin toate acestea, stai împotriva învăţăturii sănătoase a Mântuitorului nostru, Dumnezeu, Care vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină. Pentru ce nu te laşi mai degrabă nedreptăţit decât să nedreptăţeşti? Pentru ce nu-l primeşti pe sărac mai mult decât pe stăpânitorul lumii acesteia? Pentru ce îl dispreţuieşti pe fratele cel împreună rob cu tine? Şi nu priveşti la Hristos Care este Dumnezeu bogat, Care a adus toate din nefiinţă la fiinţă, pentru slujirea vieţii noastre, cum S-a pogorât din cer, cum S-a sălăşluit în pântece, cum a fost înfăşat în scutece într-o asemenea sărăcie, cum S-a odihnit în iesle.

(Sfântul Simeon Stîlpnicul din Muntele Minunat, Viața și cuvinte de folos, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 70)