Cuvântul Mitropolitului Pavlos de Drama la încheierea Procesiunii „Calea Sfinţilor” - București, 2015
Sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, a fost deschisă oficial cu Procesiunea „Calea Sfinţilor”. După ce au fost purtate în procesiune, Sfintele Moaşte ale Sfinţilor Trei Ierarhi, precum şi cele ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou şi ale Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena au fost întâmpinate la altarul de vară al Catedralei Patriarhale de către Patriarhul României. Aici, Patriarhul României şi Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Pavlos de Drama au rostit câte un cuvânt de binecuvântare către pelerini. Redăm cuvântul Înatpreasfinţitului Părinte Pavlos:
Preafericirea Voastră,
Preafericite Părinte Patriarh Daniel al României,
Anul 2015 pentru Biserica Ortodoxă Română este dedicat unuia dintre cei mai mari predicatori şi anume Sfântului Ioan Gură de Aur.
Sfântul Ioan trăieşte în conştiinţa Bisericii prin Liturghia sa. Trăieşte, de asemenea, prin scrierile sale nemuritoare. Cei ce-l ascultau atunci când trăia spuneau: „mai bine ar fi să se întunece soarele decât să i se închidă gura lui Hrisostom”.
Şi glasurile lor au fost ascultate. Soarele care se numeşte Ioan Gură de Aur nu a apus. Gura lui şi cuvântul său hrisostomic nu au fost pecetluite. Sunt culminante scrierile şi cuvântările celui cu Gura de Aur. Este contemporan prin ceea ce a scris şi a spus cu fiecare generaţie şi, în special, cu generaţia noastră. Cuvintele sale teologice, dogmatice, sociale, antropologice şi hristologice sunt necesare pentru creştini, pentru ştiinţă, pentru societate, pentru teologie, pentru preoţime, pentru politică şi pentru toate dimensiunile de exprimare ale vieţii omeneşti. În special, însă, Sfântul este dascălul milosteniei şi al rugăciunii. Opozanţii lui au reuşit să îl înlăture de pe tronul Bisericii din Constantinopol şi l‑au exilat. Nu au reuşit însă un singur lucru: să îl înlăture de pe tronul sfinţeniei.
Teologia se mândreşte cu el, predicatorii Cuvântului (dumnezeiesc) îl au ca model, iar poporul credincios îl consideră un autentic învăţător al evlaviei. Prin această lume deznădăjduită au trecut mulţi oratori şi predicatori. N-a mai existat însă nici unul de talia Sfântului Ioan Gură de Aur, a celui care a fost considerat „privighetoarea amvonului”. A fost unic şi irepetabil.
Preafericirea Voastră,
Prin purtarea Voastră de grijă, Biserica Ortodoxă Română a hotărât ca în acest an să cinstească în mod deosebit, să se concentreze şi să se ocupe sistematic de opera şi persoana Sfântului Ioan Gură de Aur. Societatea noastră are nevoie de rugăciune şi milostenie. Toţi suntem martorii a ceea ce se petrece zilnic în jurul nostru.
Evenimentul culminant al acestui an omagial al Sfântului Ioan Gură de Aur îl constituie venirea la Bucureşti a Sfintelor Moaşte ale Sfântului Ierarh, la praznicul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, spre binecuvântare şi sfinţire a poporului credincios şi a întregii ţări, a României Ortodoxe.
Sfântul nostru nu a venit singur. Îl însoţesc nevoitorii săi şi dascăli ai lumii, Sfinţii Vasile cel Mare şi Grigorie Teologul, cei care i-au fost asemenea în lupta cea sfântă pentru credinţă.
Sfânta şi Împărăteasca Stavropighie Patriarhală a Mănăstirii „Sfântul Pavel” din Muntele Athos a răspuns pozitiv invitaţiei Preafericirii Voastre şi, cu binecuvântarea Sanctităţii Sale, a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, a Sfintei Chinotite a Muntelui Athos, precum şi a Părintelui nostru Stareţ, a Arhimandritul Partenie, Smerenia Mea dimpreună cu bătrânii întâistatători ai Mănăstirii, Părinţii Gherasim si Nicodim, cu părintele ieromonah Vasile si cu monahul Nectarie, am adus moaştele Sfinţilor Trei Ierarhi, aici la dumneavoastră, pentru binecuvântarea şi sfinţirea Poporului Român Ortodox.
Mănăstirea Sfântului Pavel este strâns legată de ţara voastră binecuvântată.
Principii şi boierii Moldovei şi ai Ţării Româneşti de la anul 1500 încoace au fost mari binefăcători ai mănăstirii noastre. În anul 1501, jupânul Barbu Banul a ajutat financiar mănăstirea. În anul 1522, Ioan Neagu Voievod dimpreună cu fiul său Teodosie au construit latura de nord-est a mănăstirii, iar Petru Voievod a terminat construcţia turnului de apărare între anii 1554-1557. Domnitorii Ţării Româneşti Ioan Radu şi Matei Basarab au închinat Sfintei Mănăstiri metoace şi feude între anii 1633-1654. Unul dintre marii ctitori şi binefăcători ai mănăstirii noastre a fost Sfântul Domnitor Ioan Constantin Basarab Brâncoveanul, cel care a construit corpuri de chilii, clădiri auxiliare, trapeza mănăstirii şi paraclisul închinat Sfinţilor Constantin şi Elena. Pe toţi aceştia, dimpreună cu toţi ceilalţi binefăcători ai mănăstirii noastre îi pomenim zilnic la sfintele slujbe, ţinând astfel vii legăturile noastre de rudenie duhovnicească.
Tot de mănăstirea noastră ţine şi Schitul Românesc al Sfântului Dimitrie - Lacu, care încă din secolul al zecelea este vatră monahală vie ascunsă printre piscurile Micului Athos şi ale muntelui Antiathos.
Încă de la începuturile secolului al XVII-lea, monahi din Moldova şi Ţara Românească, dorindu-şi o viaţă monahală mai ascetică, s-au stabilit în aceste locuri, şi după modelul de vieţuire athonită, au creat acest schit măreţ şi iubitor de isihasm.
Pentru acest schit, mănăstirea noastră a cheltuit o sumă importantă de bani şi a rezidit din temelie biserica centrală a schitului. Astăzi, această aşezare monahală, cu binecuvântarea Sanctităţii Sale Patriarhul Ecumenic Bartolomeu şi a stareţului nostru, a Părintelui Arhimandrit Partenie, trece printr-o perioadă de bunăstare. Şi dacă, acum câţiva ani se afla în declin, astăzi, toate chiliile au fost restaurate şi, mai important, au fost populate cu monahi buni şi râvnitori, de origine română, care s-au încadrat pe deplin în societatea monahală şi tradiţia Athonită. Părinţii noştri înduhovniciţi Gherasim şi Nicodim, care astăzi sunt aici de faţă, se străduiesc din răsputeri să ajute Schitul pentru propăşirea materială şi duhovnicească a acestuia.
Aşadar, astăzi şi aici, nu ne simţim străini printre voi ci ne simţim fraţi adevăraţi, datorită celor pe care le-am enumerat mai sus şi, în special, datorită credinţei noastre Ortodoxe.
Ne închinăm cu respect filial Preafericirii Voastre şi totodată mărturisim admiraţia pentru misiunea Voastră importantă şi vă dorim ca Ocrotitoarea noastră a Muntelui Athos, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Ioan Gură de Aur, să mijlocească pentru Preafericirea Voastră şi pentru Poporul Român dreptcredincios, astfel încât, ca un alt Moise, Preafericirea Voastră să vă conduceţi păstoriţii pe calea Împărăţiei Cerurilor. Amin.
