clevetire

Ne credem evlavioși, dar nu ne înfrânăm cuvintele. Ce părere are Mântuitorul Hristos despre asta?

Câţi nu sunt între noi cei ale căror guri nu-s îngrădite cu nimic, ci vorbesc mereu, fără contenire, pălăvrăgind şi iar pălăvrăgind de dimineaţa până seara!

Calomnia este arma defensivă a inferiorităţii

Pentru că nu poate să-şi acopere propria goliciune şi meschinărie, omul încearcă să-i întunece pe cei ce se află mai sus, crezând că astfel se va îndreptăți. Întrucât este o uneltire mincinoasă şi vicleană, constituie cea mai grea traumă pentru acela care o pătimeşte.

Ferește-te de vorbirea de rău!

Dacă te necăjeşte vorbirea de rău a fratelui tău ocoleşte să-i răspunzi, şi te vei odihni.

Prin porunca aceasta "Dumnezeu vrea să protejeze sămânţa adevărului"

Arhim. Nichifor Horia, exarhul administrativ al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor, ne oferă astăzi tâlcuirea poruncii a IX-a din Decalog.

Noi înșine mult ne mai rănim – rostind și ascultând bârfe despre aproapele

Grăirea în deşert pustieşte până în adânc sufletul. Noi ne facem singuri răni grave nu numai când rostim cuvinte putrede şi deşarte, ci şi când ascultăm asemenea cuvinte ieşind din guri străine.

Constatăm, judecăm sau clevetim?

Un duhovnic renumit îşi reamintea în fiecare clipă că „pentru orice cuvânt deşert vom da seamă în ziua judecăţii“, cuvinte pe care şi le scrisese pe uşa chiliei. Desigur, pentru toate faptele vom răspunde la judecata lui Dumnezeu, dar iată că, în cazul osândirii aproapelui, Sfânta Scriptură se exprimă categoric. Pentru că-i „distrugem cinstea, imaginea, afectând totodată armonia interpersonală“, explică pr. Ionuţ Petronel Ailincăi de la parohia „Adormirea Maicii Domnului“ - Humosu, sfătuindu-ne să fim mai atenţi cu aproapele. În plus, e periculos să judecăm, pentru că „se poate răsfrânge asupra noastră, putem ajunge să facem lucrurile pe care le-am judecat, pe care nu credeam niciodată că le vom săvârşi“, spune pr. Ailincăi în interviul de mai jos.

Sfântul Ioan Scărarul, despre bârfirea „din dragoste”

Nimeni nu voieşte să păcătuiască faţă de Dumnezeu, chiar dacă toţi păcătuim fără să fim siliţi.

În cazul în care eu merg și cer sfat episcopului, dar neputința mea mă face să-l clevetesc, pentru că sunt tulburat de cele ce mi-a spus, ce să fac?

Dacă te-ai dus să ceri un sfat la un episcop al lui Dumnezeu, răspunsul vine de la Dumnezeu prin acel episcop. Dacă nu ți-a convenit, atunci să știi că pe Dumnezeu l-ai clevetit.

Pagini