clevetire

Un monah de la Pângărați, despre adâncurile pocăinţei

Cel mai scump lucru de pe pământ este lacrima pocăinței. Un păcat mic poate rămâne neşters dacă cel care a păcătuit nu s-a îngrijit să facă pocăinţă pentru el, socotindu-l neînsemnat. Un păcat mare este şters pe deplin, prin mijlocirea pocăinţei, de nemărginita bunătate şi atotputernicie dumnezeiască. „Chiar dacă știu că Dumnezeu e bun și iartă și îmi va zice «te iert», mie tot îmi pare rău de tot ce-am făcut”, spune un monah de la Pângărați.

Demonii necăjesc pe cei ce se roagă ziua şi noaptea

Pentru ce să-l mai necăjim pe el? Acesta oricum este al nostru, făcând voile noastre, mâncând și bând și clevetind și negrijindu-se de slujbe și sinaxe. Decât să pierdem vremea cu el, să mergem mai bine să necăjim pe cei ce ne necăjesc pe noi și care ne luptă pe noi cu rugăciunea noaptea și ziua.

Ce dorești să primești, aceea să dăruiești!

Eu nu vreau ca altul să mă vorbească de rău; deci nu trebuie să-l bârfesc nici eu! Eu nu vreau ca altul să mă duşmănească; deci nu trebuie să-l duşmănesc nici eu!

Biserica – liman lin în faţa viforului şi alinare de primejdiile lumeşti

Dumnezeu cheamă oamenii în biserici ca la un liman lin în faţa viforului şi ca la o alinare de primejdiile lumeşti să vină, căci numai aici omul leapădă de la sine toată legătura nedreptăţii: mânia, invidia, iuţimea, clevetirea, urâciunea şi gândul cel rău. 

Să vă rugaţi cu iubire, ca să stingeți astfel împotrivirea

Să vă rugaţi cu smerenie, să nu vă îndreptăţiţi pe voi înşivă. Vedeţi, de pildă, împotrivire de cealaltă parte? Să vă rugaţi voi cu iubire, ca să aruncaţi iubire peste împotrivire. Auziţi o clevetire împotriva voastră? Rugaţi-vă. Cel mai mic murmur împotriva aproapelui vă înrâureşte sufletul şi nu vă puteţi ruga. Duhul Sfânt, atunci când află astfel sufletul, nu îndrăzneşte să se apropie.

Nu sta alături de cei ce clevetesc!

Astupă gura celui ce cleveteşte la urechea ta, ca să nu săvârşeşti împreună cu dânsul un îndoit păcat: pe tine obişnuindu-te în patimile ce duc la pieire şi pe acela neoprindu-l de a fi împotriva aproapelui.

Din rănile mândriei izvorăște nesupunerea

Odraslele mândriei: mânia, clevetirea, întărâtarea, făţăr­nicia, ura, cârtirea, nesupunerea. Ea rămâne ne­clintită în părerea sa, se supune numai cu greu­tate, nu suferă să i se facă observaţie, însă îi place să facă observaţie altora; aruncă cu vorbele fără să chibzuiască. Cei mândri suferă foarte mult de gânduri hulitoare şi sunt înclinaţi spre idolatri­zarea de sine.

Omul duhovnicesc este recunoscut după dragoste

Omul trupesc ţine minte răul şi caută răzbunare chiar şi pentru cea mai mică jignire, iar cel duhovnicesc se roagă şi pentru cei ce îi iau viaţa, zicând: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!” (Faptele Apostolilor 7, 60)

Ce să faci atunci când îți dai seama că ești bârfit

Bârfindu-ne pe la spate atunci când mergem la biserică, ei ne mână mai aproape de Dumnezeu. Făcându-ne pământul supărător, ei ne fac cerul drag.

Ce înseamnă păstrarea tăcerii în lume?

Să vorbeşti cu blândeţe şi la nevoie, şi numai când eşti întrebat.

Pagini