„Avea vreo trei ani când pe trupușorul lui îi apăruseră niște bube cărora doctorii nu le dădeau de leac și din această pricină mama lui era foarte necăjită. Dar, într-o zi, când icoana Sfintei Ana era în procesiune prin satul lor, mama l-a atins ușor de icoană și a lăsat un suspin să se înalțe către Dumnezeu, zicând: «Doamne, ai milă de copilul meu! Sfântă Ana, ajută-l!». Și-mi spunea bărbatul respectiv că din momentul acela a început să se facă sănătos, s-a tămăduit și tămăduit a rămas până astăzi”, își amintește ierodiaconul Vasile de la Mănăstirea Bistrița.
