„În mănăstirea în care am îngropat sfintele moaşte era un monah tânăr, care avea un diavol rău. Iar egumenul, luând mantia Sfântului Anastasie, a îmbrăcat cu dânsa pe cel îndrăcit şi îndată a făcut grabnică tămăduire. Precum fuge întunericul de lumină, aşa a fugit diavolul de la cel ce pătimea, nesuferind sfinţenia mantiei mucenicului”.
