Programul liturgic dedicat hramului a început la Schitul Urecheni din ziua precedentă sărbătorii, oficiindu-se seara Vecernia şi Privegherea în cinstea Sfântului Ioan Iacob Hozevitul – patronul şi ocrotitorul lăcaşului monahal. 

În ziua de cinstire a Sfântului, obştea schitului s-a bucurat de prezenţa a numeroşi pelerini, ce au participat la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, săvârşită de un sobor de preoţi, în frunte cu Preasfințitul Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor.

În cuvântul de învățătură, ierarhul a accentuat că dacă Bunul Dumnezeu ne-a ales să trăim în zilele acestea, este clar că în aceste zile ne este cel mai cu putință să ne mântuim:

„Omul care se roagă, acela cunoaște, nu din știri sau din mesaje, durerea celuilalt. El cunoaște pentru că Duhul Sfânt Însuși îl inspiră să se roage pentru lume. Și-i descoperă greutățile și durerile lumii, dar și planul pe care îl are Dumnezeu în lume, pentru că Dumnezeu lucrează în istorie, după cum a spus: „Iată, eu sunt cu voi până la sfârșitul veacului”.

Atâta timp cât Dumnezeu ne îngăduie să rămânem în lume, oricât de mare ar fi confuziile, abuzurile, fărădelegile din jurul nostru, Dumnezeu va găsi cale de mântuire pentru cei ce nădăjduiesc în El.

Dacă Dumnezeu ne-a dat să trăim în zilele acestea, în zilele acestea înseamnă că ne este cu putință să ne mântuim. Și aceasta a cunoscut-o Sfântul Ioan Iacob, slujind cu nădejde în rugăciune smerită, în rugăciune de zi și de noapte la Mănăstirea Sfântul Sava.”

Preasfințitul Părinte a mai amintit că nădejdea Sfinților lui Dumnezeu este cea care mai ține lumea în care trăim:

„Dumnezeu dorește de la noi să avem o slujire sfântă. Și această slujire, această înfrânare de la mâncare, de la băutură și de la toată frumusețea binecuvântată a lumii, nu-l face pe om temător și înfricoșat, văzând numai capcane și curse în mijlocul lui.

Sfântul este un om realist și vede meșteșugirile diavolului, dar le vede cu nădejde și înțelege puterea și lucrarea lui Dumnezeu în lume. El înțelege că nu răul este atotputernic, oricât de rafinate ar fi cursele lui, ci Dumnezeu.

Această nădejde a Sfinților ține lumea. Această nădejde face ca în poporul nostru să mai strălucească încă lumina credinței și a bunei-cuviințe, într-o lume în care nu mai vedem cinste și respect nici pentru cel sfânt, nici pentru cel drept, ci doar loc pentru patimi, pofte și minciună.”

Spre final, PS Nichifor Botoșăneanul ne-a îndemnat să căutăm să cunoaștem și noi încă din această viață, asemenea Sfinților, fericirea lui Dumnezeu:

„Bucuria pe care o vestește Domnul nu este doar o bucurie pe care o vom găsi în Împărăția Cerurilor, ci este o bucurie ce ni se descoperă încă de aici – fericirea de a trăi fără de păcat.

De aceea, în aceste zile în care facem pomenirea Sfinților români, suntem chemați să îndrăznim și noi spre această fericire, să îndrăznim să lucrăm fără frică Cuvântul Evangheliei, slindu-ne să lepădăm din viața noastră păcatul.

Și dacă vom face aceasta, vom moșteni și noi Împărăția ce li s-a descoperit Sfinților. Să ne ajute Bunul Dumnezeu, ca pentru rugăciunile Sfântului Ioan Iacob, să cunoaștem și noi fericirea pe care Dumnezeu o împărtășește celor ce se silesc pentru El. Și nu numai să o cunoaștem, ci să o împărtășim și altora, precum au făcut-o Sfinții. Așa să ne ajute Dumnezeu!”

____

Sfântul Ioan Iacob cel Nou (Hozevitul) este unul dintre cei mai recenţi sfinţi din Biserica Ortodoxă Română, cu metania din Mănăstirea Neamţ, care s-a nevoit 24 de ani în Ţara Sfântă, atât pe valea Iordanului, cât şi în pustiul Hozeva, constituindu-se într-un model veritabil de vieţuire în Hristos în era contemporană. Biserica l-a rânduit ca pildă vie de credinţă şi de vieţuire creştinească, înscriindu-l în calendarul ortodox la data de 5 august.

Mai multe despre Sfântul Ioan Iacob găsiți aici.